Oaza de racoare

Se facea ca locuiam la mama mea, undeva in centrul orasului, intr-o zona verde, unde florile si linistea ma indemnau la visare si la lenevire. Era atat de placut sa stau intinsa intr-un sezlong, cu o carte buna in mana,
cu ceasca de cafea alaturi, in zumzaitul neincetat al albinelor. Un asemenea concediu nu avusesem niciodata. Sa nu fac nimic cat era ziua de lunga, sa imi odihnesc oasele obosite intr-un an infernal, sa fiu servita ca la restaurant la fiecare masa, sa ies seara la plimbare prun parcul din apropiere... Ce mi-as mai fi putut dori?
Copilul era vesel si sanatos, catelul alerga bezmetic prin toata curtea chelalalind fericit, toate pareau la locul lor, iar traiam cu impresia ca nicaieri nu poate fi mai bine decat in curtea mamei mele. Asta pana in ziua in care soarele s-a suparat pe lume sau a uitat ca trupurile oamenilor sunt sensibile, ca nu pot suporta aerul fierbinte si razele ca de laser.
Canicula anuntata cu o zi in urma la televizor nu mai era o gluma, nu mai lasa loc de distractie. Oriunde as fi stat, soarele si caldura pe care o imprastia parca urmarea sa ma doboare. Nu aveam unde sa ne ascundem, nu aveam nici aer conditionat, nici piscine. Am fi putut merge la strand, dar ne era groaza sa iesim de la umbra pe care ne-o oferea bolta din curtea mamei. Ne plangeam unul altuia de caldura, ne indopam de apa, ceaiuri si sucuri cu gheata, sperand ca asa nu vom lua foc.
Intr-un tarziu, ne-a venit ideea sa udam curtea. Furtunul aproape topit de caldura si-a facut treaba destul de repede, desi in primele clipe am crezut ca facem o mare greseala. Din cimentul incins se ridica un abur care ne sufoca. Asa calduri parca nu cunoscusem vreodata, in toata viata mea. Ma temeam mai mult pentru copil, care era rosu la fata ca racul, dar plin de energie. Alerga, se stropea cu apa, facea tot ce ii trecea prin cap, desi se plangea din timp in timp de caldura.
Ne imaginam cum ar fi fost daca am fi avut si noi piscina. Toata familia, stransa ciorchine la umbra vitei de vie, discuta despre norocosii care pe acea vreme se puteau arunca in apa racoroasa a piscinei din curte. Eu ma vedeam stand pe marginea bazinului cu un pahar de suc in mana, baiatul meu isi imagina cate giumbuslucuri ar fi putut face la fundul apei, sora mea stia sigur ca piscina este singurul lucru bun intr-o curte de om, atunci cand este canicula.
Cumnatul meu a fost cel care a adus in discutie si detaliile tehnice, care ne-a amintit ca nu este suficient sa ai o groapa cu apa in curte. Nu poti baga copiii in piscina daca nu te-ai ocupat in prealabil de tratarea apei, daca nu ai avut grija ca totul sa fie curatat si dezinfectat. Ne-a povestit despre substantele chimice care se folosesc, despre sistemele pe care trebuie sa le ai pentru tratarea apei, ne-a explicat care sunt principiile dupa care functioneaza aparatele de curatare a piscinei si asa a trecut imediat timpul, seara a coborat peste oras, iar odata cu ea a venit si racoarea multasteptata.
Asta nu inseamna ca nu regret in continuare ca nu avem o piscina a noastra, pe care sa o ingrijim cum se cuvine si care sa ne ofere oaza de racoare necesara in zilele caniculare. :)