espressocafe.ro

sâmbătă, 28 februarie 2015

Cafeluta cu iubire

Cafeluta cu iubire. Nu ma intrebati ce inseamna treaba asta, ca habar nu am. Asa a ajuns cineva pe unul dintre blogurile mele. M-am gandit ca ar putea fi vorba despre iubirea pentru cafea, la care eu subscriu din toata inima si cu toate papilele gustative.. M-am mai gandit si la o cafea bauta cu persoana iubita, chestie pe care eu nu o mai practic de trei ani, de cand s-a lasat sotul meu de fumat. Inainte vorbeam fiecare cafea cate o ora. Acum pun cafea in cesti si pana cand se topeste zaharul la mine, sotul meu are deja cafeaua bauta. Nu mai pot spune ca ne bem cafeaua impreuna... Sau poate cineva a reusit sa transforme iubirea in ceva material, numai bun de turnat in cafeaua calda, proaspata. Asta ar fi o treaba serioasa, ce s-ar vinde pe bani grei. Pentru ca eu nu am cafeluta cu iubire, dar tanjesc dupa asa ceva, pot doar spera ca mos martisor (cum, nu exista asa ceva?) imi va aduce o cafea cu lapte si ciocolata rasa, pe care s-o beau undeva in natura, alaturi de prieteni dragi... :))))))

joi, 19 februarie 2015

Lustra cu trei brate

De-a lungul timpului am tot schimbat prin casa lustre, din diverse motive. De unele imi amintesc bine, pe altele le-am uitat de cum le-am dat jos din tavan. Tin minte ca am avut candva o lustra cu trei brate, toata din sticla. Era eleganta pentru acele vremuri, desi cam greu de intretinut, caci avea multe piese si praful se aseza usor pe ele. Poate va amintiti si voi acel model, reprezentand o planta cu flori si frunze lungi, striate. Se gaseau in doua variante - sticla alba (transparenta si matisata) si sticla verde. Eu m-am descurcat de o lustra alba - cu sticla transparenta si mai apoi am schimbat abajururile cu unele din sticla in mai multe culori (rosu, galben, albastru, portocaliu, amestecate fara a reprezenta un model anume). Am dat-o jos din tavan in momentul in care am observat ca tot poporul avea lustre ca a mea. 

Acum cativa ani am optat pentru ceva mai simplu. Un soi de aplica - sendvis, de un galben viu, simpatic. Avea o singura hiba aceasta lustra - aplica: imi directiona lumina in tavan si ii fura becului din luminozitate. Enervant pe termen scurt, de-a dreptul periculos pe termen lung. Spre norocul meu, a decis sa moara singura, ca eu sa nu am mustrari de constiinta ca o dau jos din tavan si o inlocuiesc cu alta lustra.

joi, 12 februarie 2015

Apa Perla Moldovei

In minte imi revin amintiri ale unor intamplari de demult si parca in suflet redevin copil. Nu stiu cati ani aveam pe atunci, probabil nu mai mult de 6. Fratele tatalui meu a venit pentru cateva zile la noi. Nu voi uita niciodata masina lui ARO incarcata cu ladite de capsuni, toate pentru mine si pentru sora mea. Iti venea apa in gura privindu-le, o apa la fel de pura ca si pofta de viata a copiilor. Articolul acesta nu este totusi despre capsuni, ci despre apa, in multele ei stari, cu multele ei beneficii si plina de amintiri. Tocmai imi turnasem in pahar apa comandata de pe www.apaperlamoldovei.ro, cand amintirile m-au asaltat pe neasteptate, cu o forta incredibila. Era rece si buna, asa cum in amintirea mea era o singura apa, cea din care am baut in copilarie alaturi de fratele tatalui meu.

Dupa cele cateva zile petrecute la noi, s-a pregatit de plecare. De teama ca iar imi va fi dor de el, dar si la gandul ca doar el ma putea ajuta sa imi revad verisoarele, i-am rugat pe ai mei sa imi dea voie sa merg alaturi de el la Satu-Mare, sa imi petrec o parte din vara acolo. Ideea mea li s-a parut tuturor buna, asa ca ne-am imbarcat toti in vechiul si credinciosul aro si am plecat la drum lung, sa ne distram si sa ne revedem neamurile ce locuiau asa departe de Ploiesti. Prea multe nu imi amintesc de pe drum, in afara de caldura sufocanta a verii (pe atunci nu existau aparate de aer conditionat si nici genti frigorifice in care sa poti tine sticlele de apa)

marți, 3 februarie 2015

Mancare boiereasca cu farfalle

Imi era foame. Prin frigider batea vant cu aroma de branza, iar camara exista numai intr-un vis al meu, un vis cu o casa mai mare si o gradina imensa, din care sa pot culege oricand doresc rosii, castraveti, dovlecei, cirese, zmeura... intelegi voi ideea. :) Pe masa din bucatarie aveam o pisica, dar era prea slaba pentru a putea gati ceva cu ea. M-as fi putut juca putin cu pisica, dar eram prea slabita de foame. In congelator am dat peste o punga d-aia cu de toate, de la morcov si fasole verde si pana la varza de bruxelles (o chestie mica si extrem de dulce, semanand leit la forma cu varza obisnuita). 

Am aruncat continutul pungii intr-o craticioara in care clocotea un strop de apa, am pus si un praf de sare (ha, ha, multi ma vor injura pentru aceastar reteta incompleta, care nu spune cat naiba inseamna un praf de sare) si am aprins o tigara. Am eu o teorie conform careia fumul de tigara face ca senzatia de foame sa dispara sau macar sa se diminueze. Cautand o scrumiera, ochii mei curiosi au zarit prin fanta unui dulap ramas intredeschis o alta punga. Bogatie, lux, festin, strigau gandurile mele toate. O punga de farfalle. Cum, nu stiti ce sunt farfalle-le? Niste paste fainoase extrem de gustoase si satioase.

Parfumuri de calitate

De-a lungul intregului an avem ocazia de a oferi de multe ori celor dragi cadouri, caci o zi onomastica, o aniversare, o petrecere, iar mai nou, simpaticul halloween sau dulcele si iubitorul Valentine-s Day, adus de peste mari si tari. Ce incantare sa vezi bucuria din ochii celor dragi atunci cand isi desfac darurile primite! Si cat de fericiti sunt daca printre cadourile primite gasesc parfumuri de calitate, pe care sa le foloseasca tot anul, eventual prin rotatie, in functie de o multime de factori. Unul dintre verii mei are trei fete, despre care eu am mai povestit candva pe blog. Lor imi este cel mai drag sa le ofer parfumuri de calitate. Sunt asa tinere, asa fragede si asa cochete, ca ma topesc de placere vazandu-le cum testeaza fiecare parfum in parte, cum isi schimba pana si rochitele pentru ca parfumul sa se potriveasca perfect.