vineri, 8 mai 2020

Nu ma mai baga la spam!!!

Nu ma mai baga la spam!!! Nu e vina mea ca articolele mele ajung la tine. Nu am trimis nimanui, niciodata, articole necerute. Cel mai probabil tu, cu degetele tale, ai apasat pe mouse candva, abonandu-te la blogul meu. Daca nu ne mai potrivim, daca nu iti mai place felul in care scriu, daca avem idei diferite, e suficient sa te dezabonezi. Nu trebuie sa imi bagi articolele la spam.

Deschide mailul primit de la blogul meu. Jos de tot, la finalul textului, vei gasi asta "To stop receiving these emails, you may unsubscribe now.". Apasa cu incredere pe acel unsubscribe now ca sa te poti dezabona si niciodata nu vei mai primi vesti de la mine. Nu cred ca ti-ai dat seama pana acum, dar eu stiu cine esti si aflu imediat ca m-ai bagat la spam.

joi, 7 mai 2020

Un articol bun

De-a lungul timpului multi oameni mi-au cerut sfaturi legate de blogging. La fel de multi m-au intrebat cine m-a invatat sa scriu si care este secretul prin care atrag oameni pe blogurile mele, cum fac sa ii tin "in poveste", dar si ce anume inteleg eu prin expresia un articol bun. Din pacate, niciodata nu am putut raspunde cu exactitate la asemenea intrebari, pentru ca nu exista un raspuns universal valabil. Cu scrisul e cam asa: te pricepi sau nu, iti pasa de parerea altora sau nu, vrei sa devii cunoscut sau nu, ai ceva de transmis sau nu. Nu s-a inventat o reteta pe care sa o poata aplica oricine isi doreste sa scrie un articol bun, pentru ca fiecare om percepe altfel un articol de calitate.

Exista totusi cateva reguli pe care trebuie sa le cunoasca oricine isi doreste sa scrie. Daca dati clic pe linkul de mai sus, acolo gasiti suficiente detalii cat sa aveti un punct de pornire. Restul ar trebui sa vina de undeva din adancul vostru. Atunci cand scrii din toata inima, din bucuria de a asterne cuvinte pe pagina si de a le oferi lumii, sa se bucure de frumusetea lor, nu poti scrie altfel decat bine.

duminică, 29 martie 2020

E ora la care cocosul canta pentru a treia oara

Ma simt prinsa intr-un balon prin care nu poate razbi nici un zgomot. Ma dor urechile de atata liniste. E ora la care cocosul canta pentru a treia oara, iar eu sunt cu cainii in curte. Ii vad agitati. Isi tin capul sus, cozile rigide, corpul pregatit de atac. Ma uit in directia in care au privirile indreptate. Nu se vede nimic. Nu se aude nimic. Nu se simte nimic. Ma relaxez.
Cainii alearga indecisi. Se opresc din loc in loc. Isi baga boturile adanc in iarba care mai pastreaza lacrimile pe care roua le-a plans. Cauta mirosuri straine. Cocosul chiar canta. Il aud pentru prima data de cand m-am mutat aici. Bruno se sperie. Si pentru el e un sunet nou, care penetreaza tacerea in care suntem invaluiti. Isi ia pozitia de atac.