Se afișează postările cu eticheta jucarii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jucarii. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Saniute, caci fara ele nu exista vacanta perfecta

A venit vacanta cu trenul din Franta! strigam cand eram copil. Prea multe nu s-au schimbat de atunci in privinta vacantelor. Toate vin din Franta, adica dintr-un loc incantator, toate aduc acel aer inconfundabil de libertate, de sarbatoare, de fericire, toate reusesc sa adune impreuna parinti si copii. Sa nu credeti ca doar elevii au vacante. Nu, vacanta poate fi chiar si de numai cateva zile si poate aduce bucurie la orice varsta. Daca tu, parinte, primesti in perioada sarbatorilor de iarna cateva zile de concediu, de ele se vor bucura si copiii tai, fie ca au doar cativa anisori, fie ca sunt deja adolescenti. Veti petrece mai mult timp impreuna, veti participa la diverse activitati, va veti bucura de fiecare moment magic daruit de vacanta. Dar tu, parinte, ce le mai poti darui copiilor, pentru ca vacanta de iarna sa fie cu adevarat magica? 

Ce isi doresc copiii in anotimpul rece? In primul rand saniute, asta e clar. Indiferent daca locuiti in zona rurala sau urbana, daca aveti copii foarte mici de varsta sau copii mai marisori, daca aveti destul timp sa ii plimbati sau nu, saniuta nu trebuie sa lipseasca din nici o casa. Inainte de a incerca sa ma contraziceti, amintiti-va de propria voastra copilarie, de clipele fericite in care va distrati alaturi de parintii ce trageau la sanie in timp ce voi strigati la ei (una dintre putinele clipe cand aveati voie sa le dati comenzi si sa strigati la ei pana raguseati), de zilele petrecute alaturi de vecinii din bloc sau de pe ulita, cand faceati cazemate si intreceri cu saniutele sau poate de amaraciunea din ochii celor ce nu se puteau alatura la joaca din cauza ca nu aveau saniuta. Cu ce fel de amintiri doriti sa ramana copilul vostru?

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Pisicutele mele dragi

Nu mai mai satur sa vorbesc despre pisicutele mele. Sunt zile in care uit ca am treaba, uit ca mi-am facut niste planuri, si asta doar pentru ca micutele mele au chef de joaca, de alergatura, de rasfat. Cum as putea refuza un ghemotoc imblanit, cand el vine si mi se alinta pe la picioare si cere sa fie mangaiat? Cum as putea respinge acelasi ghemotoc atunci cand isi lipeste capsorul de obrazul meu? Cum m-as putea face ca ploua cand ghemotocul meu vine cu jucaria in dinti langa fotoliul unde stau si miorlaie, cerand sa ne jucam? Poate ca sunt si persoane care reusesc, insa eu nu pot, chiar nu ma pot abtine, asa ca las orice treaba si ma joc.

Un singur lucru ma enerveaza la pisicutele mele. Sunt atat de timide si modeste, incat atunci cand vreau sa le pozez jucandu-se, ele iau pozitia de drepti si nu pot fi clintite din loc nici macar cu jucarii sau mancare. Pe celalalt blog am scris articole - file de jurnal din viata de pisica si de multe ori mi-am dorit sa pun si poze care sa certifice spusele mele, insa pisicutele mele dragi