Cafeluta cu iubire

Cafeluta cu iubire. Nu ma intrebati ce inseamna treaba asta, ca habar nu am. Asa a ajuns cineva pe unul dintre blogurile mele. M-am gandit ca ar putea fi vorba despre iubirea pentru cafea, la care eu subscriu din toata inima si cu toate papilele gustative.. M-am mai gandit si la o cafea bauta cu persoana iubita, chestie pe care eu nu o mai practic de trei ani, de cand s-a lasat sotul meu de fumat. Inainte vorbeam fiecare cafea cate o ora. Acum pun cafea in cesti si pana cand se topeste zaharul la mine, sotul meu are deja cafeaua bauta. Nu mai pot spune ca ne bem cafeaua impreuna... Sau poate cineva a reusit sa transforme iubirea in ceva material, numai bun de turnat in cafeaua calda, proaspata. Asta ar fi o treaba serioasa, ce s-ar vinde pe bani grei. Pentru ca eu nu am cafeluta cu iubire, dar tanjesc dupa asa ceva, pot doar spera ca mos martisor (cum, nu exista asa ceva?) imi va aduce o cafea cu lapte si ciocolata rasa, pe care s-o beau undeva in natura, alaturi de prieteni dragi... :))))))

Pasta FIMO, de la pasiune la o rentabila afacere

In ultimii ani pasta FIMO a devenit poate cel mai cautat material din lume, in parte pentru ca se lucreaza foarte usor, lucru ce naste adevarate pasiuni ce nu tin cont de varsta sau situatie sociala, si in parte pentru ca poate fi utilizata pentru a deschide cea mai rentabila afacere a acestui secol. Dar sa vedem ce este pasta fimo. FIMO este un clei polimeric, o pasta pentru modelaj asemanatoare plastilinei (cu deosebirea ca pasta FIMO nu se sfarama), pe care micii intreprinzatori de pe piata artizanala, dar si persoanele care doresc sa poarte obiecte facute cu propriile maini sau sa ofere celor dragi cadouri, o prefera pentru a crea diverse obiecte, incepand de la bijuterii (cercei, medalioane, bratari, inele) si pana la brelocuri, martisoare, mici statuete sau orice  le-ar mai trece prin cap celor la care imaginatia nu are limite. Sincera sa fiu, pe mine ma atrag cel mai tare bijuteriile fantezie, cele care nu respecta un tipar anume, insa apreciez la adevarata lor valoare toate obiectele realizate din pasta fimo, mai ales daca au incrustate in ele bucatele de metal, pietre pretioase sau daca sunt pictate in culori potrivite. 

Pasta FIMO a devenit in ultimii ani un fel de promotor al noului, al ideilor creative, al imaginatiei fara limite, al curajului de a realiza din putin obiecte ce vor deveni valoroase. Discutand cu diversi creatori de obiecte artizanale din pasta FIMO, documentandu-ma pe internet despre acest fantastic material, dar si imaginandu-mi cam ce as putea realiza eu, mi-am spus in gand ca pasta FIMO inseamna o mie de idei de modelare. Dar nu, ma inselam. Pasta fimo inseamna mai mult de o mie de idei de modelare. Pasta fimo inseamna pasiune, inseamna daruire, inseamna talent, inseamna evolutie, inseamna modelarea nu doar a unui polimer, ci si a sufletelor impresionate de frumos. Daca ai o mie de idei de modelare, pentru fiecare dintre ele, in timp ce lucrezi, iti mai vin alte o mie de idei creative, o mie de idei bune de pus in practica sub forma de bijuterii, de martisoare, cadouri pentru aniversari, decoratiuni pentru sarbatorile de iarna si pentru Pasti sau chiar adevarate povesti. Insasi pasta FIMO este IDEEA, intruchiparea tuturor ideilor de modelare trecute, prezente si viitoare!

Ghicind in nori

De-a lungul timpului, omul a vrut sa stie ce ii rezerva viitorul, probabil sperand ca il va putea influenta in vreun fel. A incercat sa il ghiceasca in maruntaiele animalelor sacrificate, in fumul unor lumanari mai mult sau mai putin parfumate, in boabele de porumb imprastiate pe masa, in pacatoasele carti de joc, in aromatele cafele baute pe burta goala, in tot ce a crezut ca ar putea avea vreo relevanta. Unii inca mai spera sa isi poata vedea viitorul pe undeva si, de va fi nevoie, sa il schimbe, pentru a duce o viata linistita si ferita de greutati, de dureri, de lacrimi. Nimic rau in asta, spun eu. Avem dreptul sa visam, sa speram, ba chiar sa fim usor superstitiosi, daca asta ne bandajeaza sufletul si ne da curajul de a pasi mai departe. 

Cand copilul meu era mic, aveam un joc preferat, pe care il jucam in doi ori de cate ori pe cer exista chiar si un singur nor. Ne placea sa privim norii