Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările

joi, 12 februarie 2015

Apa Perla Moldovei

In minte imi revin amintiri ale unor intamplari de demult si parca in suflet redevin copil. Nu stiu cati ani aveam pe atunci, probabil nu mai mult de 6. Fratele tatalui meu a venit pentru cateva zile la noi. Nu voi uita niciodata masina lui ARO incarcata cu ladite de capsuni, toate pentru mine si pentru sora mea. Iti venea apa in gura privindu-le, o apa la fel de pura ca si pofta de viata a copiilor. Articolul acesta nu este totusi despre capsuni, ci despre apa, in multele ei stari, cu multele ei beneficii si plina de amintiri. Tocmai imi turnasem in pahar apa comandata de pe www.apaperlamoldovei.ro, cand amintirile m-au asaltat pe neasteptate, cu o forta incredibila. Era rece si buna, asa cum in amintirea mea era o singura apa, cea din care am baut in copilarie alaturi de fratele tatalui meu.

Dupa cele cateva zile petrecute la noi, s-a pregatit de plecare. De teama ca iar imi va fi dor de el, dar si la gandul ca doar el ma putea ajuta sa imi revad verisoarele, i-am rugat pe ai mei sa imi dea voie sa merg alaturi de el la Satu-Mare, sa imi petrec o parte din vara acolo. Ideea mea li s-a parut tuturor buna, asa ca ne-am imbarcat toti in vechiul si credinciosul aro si am plecat la drum lung, sa ne distram si sa ne revedem neamurile ce locuiau asa departe de Ploiesti. Prea multe nu imi amintesc de pe drum, in afara de caldura sufocanta a verii (pe atunci nu existau aparate de aer conditionat si nici genti frigorifice in care sa poti tine sticlele de apa)

luni, 29 decembrie 2014

Seara de revelion

De-a lungul vietii am prins multe seri de revelion si multe mi-au ramas in amintire. Zambesc nostalgic atunci cand gandul mi se intoarce in timp, la noaptea ceausista in care unchiul Gicu, baut, scuipa de zor televizorul, scarbit de "madam buze de curcan", dupa cum o poreclise pe una dintre cantarete (nu dau nume), apoi il stergea cu maneca de la camasa sau cu draperia din apropiere. Ma mir de mine si de pornirile mele cand imi aduc aminte cum am lasat in urma toate pregatirile facute timp de doua saptamani si am ales sa "fug" in noaptea de revelion la munte, cu prietenii, sa tremur intr-o dacie neincalzita si sa ascult Gabriel Dorobantu la un radio muribund. Dar noaptea de revelion in care s-a defectat televizorul si ne-am plimbat pe strazi cu televizorul altora invelit intr-o patura? Cum as putea uita ca l-am adus acasa si imediat l-am bagat in priza, fara sa stim ca trebuia lasat sa ajunga la temperatura camerei? 

Se pare ca imbatranesc sau nu am anturajul potrivit. In ultimii ani mi-am petrecut noptile de revelion

joi, 4 decembrie 2014

Mos Craciun vine din paradisul personajelor

Citeam ieri un status postat de o prietena pe facebook. Un status impresionant, care mi-a amintit de vremuri indepartate din viata mea, cand imi cresteam copilul singura si ma intrebam, iarna de iarna, daca va reusi Mos Craciun sa ajunga la noi. Spunea prietena mea ca suntem ipocriti, ca ne mintim copiii atunci cand ii invatam ca mosul vine la cei cuminti, in loc sa fim sinceri si sa le explicam clar faptul ca Mos Craciun vine doar la copii ai caror parinti au bani. In mare parte i-am dat dreptate, caci stiu bine ce inseamna sa nu ai bani, sa nu ii poti face toate placerile, sa nu ii poti oferi tot ceea ce isi doreste, mai ales cand il vezi ca se chinuie sa scrie scrisori mosului, scrisori in care ii spune cat a fost de cuminte si cat de bine a invatat.

Poate ca ma veti intreba ce am facut in acei ani, cum m-am descurcat si daca a venit Mos Craciun

Pamantul se invarte invers

Locuiam in Italia. Un bun prieten ne-a invitat, pe mine si inca vreo doua persoane, la un mini safari intr-un parc din nordul acestei minunate tari. A fost una dintre cele mai frumoase zile traite in stilul "macaronarilor", dupa cum ii place sotului meu sa spuna. Am mancat cel mai bun gelato, cele mai bune paste si cele mai bune fructe de mare, probabil pentru ca zona era foarte cautata si calitatea era cea care atragea turisti din intreaga tara si din lume. Dar nu despre pastele lor vreau sa vorbesc astazi, nici despre inghetata cu iaurt si fructul pasiunii (pe care o ador), nici despre restaurantul cu specific pescaresc de care m-am indragostit in acea zi.