In minte imi revin amintiri ale unor intamplari de demult si parca in suflet redevin copil. Nu stiu cati ani aveam pe atunci, probabil nu mai mult de 6. Fratele tatalui meu a venit pentru cateva zile la noi. Nu voi uita niciodata masina lui ARO incarcata cu ladite de capsuni, toate pentru mine si pentru sora mea. Iti venea apa in gura privindu-le, o apa la fel de pura ca si pofta de viata a copiilor. Articolul acesta nu este totusi despre capsuni, ci despre apa, in multele ei stari, cu multele ei beneficii si plina de amintiri. Tocmai imi turnasem in pahar apa comandata de pe www.apaperlamoldovei.ro, cand amintirile m-au asaltat pe neasteptate, cu o forta incredibila. Era rece si buna, asa cum in amintirea mea era o singura apa, cea din care am baut in copilarie alaturi de fratele tatalui meu.
Dupa cele cateva zile petrecute la noi, s-a pregatit de plecare. De teama ca iar imi va fi dor de el, dar si la gandul ca doar el ma putea ajuta sa imi revad verisoarele, i-am rugat pe ai mei sa imi dea voie sa merg alaturi de el la Satu-Mare, sa imi petrec o parte din vara acolo. Ideea mea li s-a parut tuturor buna, asa ca ne-am imbarcat toti in vechiul si credinciosul aro si am plecat la drum lung, sa ne distram si sa ne revedem neamurile ce locuiau asa departe de Ploiesti. Prea multe nu imi amintesc de pe drum, in afara de caldura sufocanta a verii (pe atunci nu existau aparate de aer conditionat si nici genti frigorifice in care sa poti tine sticlele de apa)
