De-a lungul vietii am prins multe seri de revelion si multe mi-au ramas in amintire. Zambesc nostalgic atunci cand gandul mi se intoarce in timp, la noaptea ceausista in care unchiul Gicu, baut, scuipa de zor televizorul, scarbit de "madam buze de curcan", dupa cum o poreclise pe una dintre cantarete (nu dau nume), apoi il stergea cu maneca de la camasa sau cu draperia din apropiere. Ma mir de mine si de pornirile mele cand imi aduc aminte cum am lasat in urma toate pregatirile facute timp de doua saptamani si am ales sa "fug" in noaptea de revelion la munte, cu prietenii, sa tremur intr-o dacie neincalzita si sa ascult Gabriel Dorobantu la un radio muribund. Dar noaptea de revelion in care s-a defectat televizorul si ne-am plimbat pe strazi cu televizorul altora invelit intr-o patura? Cum as putea uita ca l-am adus acasa si imediat l-am bagat in priza, fara sa stim ca trebuia lasat sa ajunga la temperatura camerei?
Se pare ca imbatranesc sau nu am anturajul potrivit. In ultimii ani mi-am petrecut noptile de revelion
jucand rummy sau dormind, ca babalacii. Ultimul revelion cu adevarat memorabil este cel tremurat in Bucuresti, la protevelion. Ah, nu, dupa el a mai urmat cel trait alaturi de Petruta in satul ei. Colinde din poarta in poarta, masti si un soi de teatru specific locului, sateni darnici pe care nu ii puteam refuza cand ne imbiau cu ulcele de vin parfumat, povesti multe spune in pragul usilor, distractie maxima. Au trecut, iar mie mi-a ramas doar amintirea lor. Pana si ea incepe sa se estompeze...
Pentru anul acesta planuisem nimic. Visam sa pot dormi pe saturate, sa ma indop cu salata de boeuf si iar sa dorm, fara sa-mi pese ca in timpul somnului meu pleaca un an si vine altul. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, ne invata batranii. In ultima clipa, absolut pe neasteptate, o gasca de prieteni ne-au anuntat ca vor veni la noi in noaptea de revelion, sa petrecem impreuna trecerea din 2014 in 2015. :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu