Copilul meu nu vorbeste. De cate ori nu ati auzit pe la parinti aceasta nemultumire? Mie mi s-a intamplat de multe ori sa aud parinti care se plangeau de asa ceva. Trecand peste cazurile in care copilul chiar avea ceva probleme de sanatate sau era mult prea mic pentru a putea vorbi, cei mai multi erau sanatosi, insa fusesera uitati in fata televizorului, la desene animate sau nu vorbise nimeni cu ei pentru a-i invata si incuraja. Si atunci, cum sa vorbeasca bine copilul tau, daca tu, parinte, nu vorbesti cu el, nu il ajuti sa descopere lumea si limbajul omenesc?
Nu vreau sa para ca ma laud ori ca sfidez pe cineva, dar copilul meu stia inca de la varsta de 11 luni sa arate cu degetul, in mod corect, spre foarte multe obiecte din jurul sau, dar si sa indice diverse parti ale corpului sau, tot cu degetul. Dupa varsta de un an, cand a inceput sa rupa cuvinte, l-am corectat si l-am pus sa le repete ori de cate ori a gresit. La noi nu a existat "papa", ci mancare (nume de alimente etc). Nu s-a jucat alaturi de "cutu", ci alaturi de un caine / un catel. Nu l-am incurajat cand a pocit cuvintele si nu am pocit niciodata cuvintele. Copilul meu nu a stiut ce inseamna "tit-tit", ci a aflat de la inceput ca se spune "masina". Exemplele pot continua la nesfarsit.