duminică, 29 martie 2020

E ora la care cocosul canta pentru a treia oara

Ma simt prinsa intr-un balon prin care nu poate razbi nici un zgomot. Ma dor urechile de atata liniste. E ora la care cocosul canta pentru a treia oara, iar eu sunt cu cainii in curte. Ii vad agitati. Isi tin capul sus, cozile rigide, corpul pregatit de atac. Ma uit in directia in care au privirile indreptate. Nu se vede nimic. Nu se aude nimic. Nu se simte nimic. Ma relaxez.
Cainii alearga indecisi. Se opresc din loc in loc. Isi baga boturile adanc in iarba care mai pastreaza lacrimile pe care roua le-a plans. Cauta mirosuri straine. Cocosul chiar canta. Il aud pentru prima data de cand m-am mutat aici. Bruno se sperie. Si pentru el e un sunet nou, care penetreaza tacerea in care suntem invaluiti. Isi ia pozitia de atac.