Pentru cei interesati, dulceata de ardei iute este usor de gasit si cumparat la un pret mic (clic pe link). Pentru cei care doresc sa afle mai multe informatii despre beneficiile pe care dulceata de ardei iute le ofera, intrati pe celalalt blog al meu, caci acolo veti gasi si comparatia intre dulceata de arde iute si dragoste. Daca vreti sa aveti mintea iute, tot dulceata de ardei iute trebuie sa gustati. In plus, am aflat de la barbati (ce greu impartasesc cu noi secretele!) ca aceasta dulceata de ardei iute este foarte potrivita pentru fripturi, ca le da parfumul si iuteala pe care nici un alt sos nu le are. In mod clar aceasta dulceata nu este de uns painea dimineata, la un ceai. Se poate utiliza pentru diverse afectiuni (primul link va lamuresti pe deplin) sau pentru a
vineri, 31 iulie 2015
joi, 30 iulie 2015
Tratament guta si performantele doctorului Zamfirescu (clinica Zetta)
Am aflat despre doctorul Zamfirescu, cel care este Presedintele Asociatiei Chirurgilor Plastici din Romania, atunci cand una dintre prietenele mele mi-a vorbit despre guta boala ce ii ingreuneaza viata de cativa ani si pentru care a tot cautat solutii prin tot felul de clinici, pana cand a ajuns intr-un final, la chirurgie plastica. Curiozitatea mea inascuta m-a indemnat sa citesc mai multe despre aceasta boala, dar si despre performantele cu care acest medic se mandreste si care il recomanda celor interesati. Despre operatii estetice stiam si eu ceea ce stie toata lumea, ca unele sunt absolut necesare, iar altele pot parea, cel putin la prima vedere, un moft. Vazusem cateva documentare despre oameni care au solicitat diverse operatii estetice si ma intrebasem, in sinea mea, daca eu as fi dispusa vreodata sa cheltui niste bani si sa trec prin asa ceva pentru a schimba ceva in aspectul fizic. Probabil ca da, daca as dispune de bani suficienti si daca as fi mai tanara. Cu mult mai repede as face acest lucru in cazul cand o operatie estetica ar fi absolut necesara. Si aici m-am dus cu gandul la cei care tin cure drastice de slabire. Cand omul pierde zeci de kilograme in doar cateva luni, piele nu are timp sa se refaca si incepe sa atarne flasca, dand un aspect disgratios si deranjand fizic si psihic persoana in cauza. Aici inteleg imediat nevoia de a apela la un doctor pentru o operatie estetica care sa rezolve situatia.
marți, 28 iulie 2015
Ingrijirea cainelui de apartament
Am gasit prin biblioteca o carte veche despre caini si privirea mi s-a oprit pe capitolul unde se vorbeste despre ingrijirea cainelui de apartament in prima perioada a vietii, atunci cand abia se acomodeaza cu casa, cu stapanii, cu lipsa mamei si a fratilor.
Nu stiu daca ele mai sunt valabile astazi, la 40 de ani de la momentul cand au fost publicate, dar mi s-au parut interesante si bune de povestit in cateva cuvinte. Spune autorul acolo ca puiului de caine trebuie sa i se dea seara, la culcare, putin lapte cald, de preferat in maniera in care o facea mama lui.
M-a apucat rasul incercand sa imi imaginez ca ma lungesc pe gresie, langa usa de la intrare, acolo unde ii place lui Bruno sa doarma, ca ascund langa burta un biberon cu lapte cald si il las sa traga din el, sperand ca asa ma va confunda cu mama lui.
In cazul in care incepe sa scanceasca (mai toti puii de caine fac asta) stapanul trebuie sa rosteasca pe un ton autoritar "liniste!" pana cand cainele intelege semnificatia cuvantul. Dupa ce ca e speriat, se simte singur si/sau viseaza urat, sa il mai bag si eu in sperieti cu tipatul repetat obsesiv, "liniste!"?
sâmbătă, 25 iulie 2015
Limba engleza si Academia de traduceri
Nu mai stiu daca v-am povestit despre baiatul meu si despre felul in care a invatat aproape singur limba engleza. Totul a inceput cu nu mai stiu ce joculet pe calculator, dupa care a urmat un scurt popas la gradinita, unde a priceput cam cu e cu pronuntia cuvintelor. Au urmat lectiile primite la scoala si, mai ales, multele conversatii purtate in limba engleza cu oameni din intreaga lume, dupa ce a descoperit jocurile de strategie pe care le mai joaca si astazi cu o placere incredibila. Ma uita la el zilele trecute cum se chinuia sa isi invete un coleg de munca regulile de baza ale unui joc, am impresia ca Dota 2. Baiatul acela nu stie boaba de engleza, lucru care ii da toata placerea de-o parte si il face sa se simta exclus din cercul celor care asa isi petrec mare parte din timp. La un moment dat, vazand ca nu reuseste sa treaca nici macar de acest prim obstacol, baiatul meu a rabufnit in microfon: bai, dar ce sunt eu, birou de traduceri autorizate, sa imi pierd vremea incercand sa iti explic regulile de baza ale jocului? Pune mana si invata limba engleza, ca nu vei putea in curand nici sa cumperi o paine daca nu cunosti aceasta limba de circulatie internationala? Chiar vrei sa ramai ultimul fraier?
Cafeaua de weekend in ceasca veche de 100 de ani
Ce poate fi mai placut decat sa imi beau cafeaua de weekend in linistea casei, acolo unde soarele intra doar daca ii permit eu, dintr-o ceasca veche de 100 de ani? Poate doar sa o beau undeva pe plaja incinsa a litoralului, adapostita sub un acoperis de stuf, cu un pahar de suc rece alaturi.
Sau poate direct in padurea din Busteni, acolo unde pare sa fie primavara chiar si acum, unde verdele fosneste a frunza si unde pamantul are culoarea cafelei calde. Maica, nu imi vine sa imi cred tastelor! Ce efecte poate avea asupra mea cafeaua de weekend bauta intr-o ceasca veche de 100 de ani! :)))
Pavele Europav pentru curti sau parcari
Pe vremea cand lucram in Italia m-a uimit peste masura un lucru si am profitat ori de cate ori am avut ocazia pentru a vorbi lumii despre oameni ca noi care totusi gandesc mult diferit de noi, a caror cultura nu o putem intelege pe deplin tocmai pentru ca este usor diferita de a noastra. Mai toata lumea avea in curte si in parcare pavele frumos aranjate, prin gaurile carora crestea iarba si uneori rasareau chiar flori frumoase. Ei bine, in loc sa se bucure de verdele care dovedea ca viata vrea sa iasa la lumina orice ar fi, oamenii asteptau zilele libere pentru a iesi in curti sau in parcari si pentru a jumuli fiecare fir de iarba, fiecare floricica cu greu rasarita in pamantul arid. Umblau cu manusi de plastic in maini, aveau alaturi cate o galetusa in care sa arunce buruienile si sa starpeasca orice fir de viata care ar fi avut indrazneala sa rasara si sa sfideze omul. Nici o balarie nu avea voie sa rasara pe locul unde omul pusese pavele frumoase. Nu stiu daca aveau, ca in Romania, pavele Europav pentru curti sau parcari, dar stiu ca aveau obsesia de a le lasa la vedere, de a le proteja de plantele care in timp ar fi putut sa macine materialul din care erau facute.
Puiul de caine roade tot
Am crescut in viata asta cativa caini. Unora le placea sa roada lucruri de prin casa, altii erau cuminti si nu faceau prapadul pe care il face Bruno, dragul meu pui de caine adunat de la ghena de gunoi. Dupa calculele mele si ale doctoritei de la cabinetul veterinar, Bruno ar implini in jurul datei de 1 august 7 luni de viata, din care vreo 5 le-a petrecut la noi.
Cinci luni in care a ros absolut tot ce a prins: pantofi, bocanci, sandale, balerini, paturi, cabluri (ultima isprava a avut loc aseara, cand mi-a ros incarcatorul de la aparatul foto, incarcator care e de tip vechi si habar nu am daca se mai gaseste pe piata), pantaloni, bluze, cuverturi, mobila, cam tot ce i-a iesit in cale.
Culmea este ca are ajutoare de nadejde. Pisicutele mele, si in special cea mica, Ursula, urca pe mobila, dau cu labutele si arunca jos diverse obiecte, ca Bruno sa aiba permanent ceva de ros. In aceasta perioada e normal ca puiul de caine sa roada.
I se schimba dintii si simte tot timpul nevoia de a rontai ceva. Prin magazinele de specialitate se gasesc "oase" comestibile, un fel de hrana bine presata din care sa roada in voie. Trebuie doar sa le cumparam puilor de caine si, bineinteles, sa avem grija sa nu le ratatceasca prin casa.
Locuri de munca pe aptjob.ro
Am o prietena pe facebook cu care nu comunic deloc, dar ale carei postari le urmaresc plina de interes. Tipa lucreaza in domeniul recrutarii fortelor de munca si parca tot mai des se plange de viitori angajati extrem de neseriosi, oameni care se vaita ca nu isi gasesc locuri de munca pe potriv pregatirii lor, iar atunci can acestea li se ofera ba nu se duc la interviu, ba se plang ca locul de munca este prea departe de casa, ba ca salariul este prea mic pentru nimicul pe care stiu ei sa il faca, iar unii nu mai au nici macar bunul simt de a mai raspunde la telefon cand sunt sunati de catre viitorul angajator sau intermediar. Pai domnilor si doamnelor, cum ati vrea voi sa decurga lucrurile atunci cand cautati sa va angajati undeva? Ati vrea sa va bata angajatorul la usa, sa va intrebe daca aveti nevoie de un job, de bani pentru facturi si pentru iesirile in oras, sa se roage de voi sa va deplasati pana la interviu? Nu asa merg lucrurile pe pamant, nu asa se procedeaza cand este vorba de anul 2015 si de greutatea gasirii unor locuri de munca bune, care sa va ofere stabilitatea emotionala si financiara de care aveti nevoie pentru a duce o viata frumoasa.
Sfaturi pentru calatoria in timp
Dupa cum s-a vazut deja, unii calatoresc in timp, se distreaza si incearca sa ii distreze si pe prietenii ramasi acasa. Din nefericire, se stie ca nu toti oamenii au puterea de a se bucura de o asemenea experienta. Motive ar fi multe, asa ca m-am gandit sa fac o lista cu cateva sfaturi absolut necesare in astfel de situatii.
1. Asigurati-va ca vorbiti pe intelesul cititorilor.
2. Asigurati-va ca cititorii stiu sa guste glumele.
3. Luati cu voi in calatorie putine lucruri, dar de stricta necesitate.
4. Vizitati locuri incarcate de mister si semnificatii.
5. Nu va grabiti! Bucurati-va de fiecare detaliu in parte, asa cum se cuvine sa faca orice calator in timp.
Stiu, ar mai fi nevoie de multe alte sfaturi, insa timpul a expirat. Ma pregatesc de o noua calatorie in timp, de aceasta data
Bilete de avion spre destinatii europene
Am promis ca voi scrie pe celalalt blog intreaga poveste, ca voi relata exact cum a fost la concertul lui Eros Ramazzotti si nimeni nu a sesizat gluma. Probabil ar fi trebuit sa insist pe idee sau sa scriu direct postarea promisa. Concertul va avea loc in septembrie la noi in tara. Ieri mi-am facut o multime de planuri legate de acest eveniment, m-am vazut cu ochii mintii mergand la Cluj pentru a asculta live un artist pe care il admir de vreo 20 de ani. Dupa ce am savurat "privelistea" din minte, mi-am dat seama ca ar fi o mare greseala. Cu banii dati pe doua bilete pentru locuri cat mai aproape de artist si cu banii cheltuiti pe drum (aveti idee cat costa un bilet de tren Ploiesti-Cluj?) mi-as putea cumpara un calculator nou la care sa il ascult pe Eros toata viata. Sau as putea alege sa-mi iau bilete avion Bucuresti Roma si sa vizitez una dintre cele mai frumoase capitale ale lumii in perioada cand un alt cantaret drag inimii mele (Fabrizio Moro) ar sustine un concert. Facand un calcul rapid, am ajuns la concluzia ca m-ar costa mult mai putin si as primi in schimb mult mai multe, mai ales ca Aerolines.ro are, incepand din lunile septembrie-octombrie, o multime de oferte atragatoare: bilete de avion spre Londra de la 119 Euro, spre Istanbul 119 euro, spre Nisa 119 Euro, spre Venetia 129 Euro, spre Berlin 129 Euro, spre Amsterdam 159 Euro.
miercuri, 22 iulie 2015
De noapte buna...
Asa, ca de noapte buna, vreau sa uit ca mi-am petrecut intreaga zi scriind, vreau sa uit de cate ori m-am enervat si de cate ori m-am intrebat ce caut eu in aceasta lume nebuna. De maine o voi lua de la capat. Voi scrie si probabil ma voi enerva iar, caci fara sa vreau vad ca poporul roman inca mai are mentalitate de ev mediu si ca in jurul meu sunt o multime de oameni furiosi, gata sa omoare, sa tortureze sau sa faca una cu pamantul pe toti cei care nu le impartasesc opiniile, convingerile, deciziile, pe toti cei care gresesc sau care sunt intr-un fel sau altul diferiti. Cu fiecare noua zi ma conving mai tare ca nu 100 de ani ne trebuiesc pentru a ne transforma in fiinte cugetatoare si simtitoare, ci vreo 5000 de ani, cu conditia sa schimbam acum macazul si sa pornim in directia potrivita. Dar cum mama naibii am putea face asta, cand fiecare roman in parte stie sigur ca drumul trebuie sa mearga fix pe unde ii arata lui ochelarii de cal?
Mutari in Bucuresti
Toti cei care au avut vreodata nevoie sa se mute dintr-o casa in alta sau sa transporte ceva piese de mobilier dintr-un loc in altul stiu cat de greu este sa gasesti o firma serioasa care sa se ocupe de mutari in Bucuresti, care sa aiba grija la felul in care transporta obiectele altora si care sa aiba preturi rezonabile. Din acest motiv am pus acel link. Am aflat dintr-o discutie de pe facebook ca multi dintre prietenii mei care locuiesc in capitala au auzit si chiar folosit aceasta firma, asa ca am decis sa scriu pe blog despre ea pentru cei care vreidata vor avea nevoie sa se mute sau sa transporte mobilier dintr-un loc in altul. Daca dati clic pe linkul de mai sus, ajungeti pe site-ul celor de la engineermoving.ro, firma care ofera servicii profesionale de transport, mutari si depozitare in Bucuresti. Trebuie sa mai stiti si faptul ca aceasta firma este singura care se ocupa si de restaurare mobila si transport obiecte de arta, lucru care mi se pare cu adevarat important, caci tot mai multe persoane si firme se plang ca nu gasesc nicaieri compania potrivita pentru a efectua mutari in Bucuresti ale unor obiecte fragile. Ei bine, i-am gasit eu pentru voi si va voi ruga sa dati mai departe acest articol, pentru a veni in ajutorul celor interesati. Acum, legat de mutari in Bucuresti, vreau sa va povestesc ce ganduri m-au bantuit in aceasta seara. :)
marți, 21 iulie 2015
Tabara medievala pentru copii
Cine crede că nu mai există cavaleri și domnițe în ziua de astăzi?
Din 2009, peste 950 de copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 16 ani au trecut pragul Taberei Medievale pentru Copii şi au deprins Codul de Onoare al Cavalerului.
Unde? În Ţara Bârsei (satul Şirnea, com. Fundata, jud. Braşov).
Când? Între 28 iunie și 22 august (6 serii de tabără).
Cum înveți să fii cavaler sau domniță într-o săptămână:
- ajută-l pe cel de lângă tine!
- fii demn!
- sinceritatea și curajul să fie literă de lege!
- fii loial prietenilor și celor dragi!
- respectă omul și natura!
- realizează-ți propriul scut heraldic!
Din 2009, peste 950 de copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 16 ani au trecut pragul Taberei Medievale pentru Copii şi au deprins Codul de Onoare al Cavalerului.
Unde? În Ţara Bârsei (satul Şirnea, com. Fundata, jud. Braşov).
Când? Între 28 iunie și 22 august (6 serii de tabără).
Cum înveți să fii cavaler sau domniță într-o săptămână:
- ajută-l pe cel de lângă tine!
- fii demn!
- sinceritatea și curajul să fie literă de lege!
- fii loial prietenilor și celor dragi!
- respectă omul și natura!
- realizează-ți propriul scut heraldic!
Pavaje de toate felurile
Cand vine vorbe despre pavaje, va spun din capul locului ca le prefer pe cele in forma de topor (de fapt, e vorba despre forma lamei de topor). Cand le vad, gandul imi zboara intotdeauna la un evantai frumos colorat, cam cum sunt cele chinezesti pe care le vad in filmele "de epoca" unde doamne gatite stau pe malul unui lac superb, canta cu vocile lor subtirele si isi plimba evantaiul pe la ochi. Eu imi imaginez uneori ca pamantul este chiar una dintre acele doamne si ca pavajele in forma de topos reprezinta evantaiul ce il racoreste in zilele caniculare de vara. Este adevarat ca pe siteul pavconsult.ro exista si pavaje care chiar asa se numesc, evantai, insa ele nu imi transmit ceea ce imi transmite pavajul topor. Si chiar as fi curioasa sa aflu ce fel de pavaje le plac cititorilor mei. In teorie ar trebui sa avem cam aceleasi gusturi, ca doar d-aia ne adunam sub un acoperis, nu? Practic, mi s-a dovedit de multe ori ca am gusturi deosebite de ale majoritatii, ca unora li se pare ca sunt ciudata, dar tocmai ciudatenia mea ii atrage.
Cablul de net
Ma cauta nepotul meu pe facebook, agitat ca nu reuseste sa ia legatura cu varul sau. Insistenta lui ma agita si pe mine. Ce o fi patit si ce treaba are cu baiatul meu? A, nimic important pentru voi, vine repede raspunsul. Am nevoie de un cablu de net. Aha. Diseara, cand se intoarce Ionut acasa. Nu, imi trebuie acum, insista nepotul. Am o multime de cabluri prin casa, dar nu stiu exact unde sunt ascunse si nu stiu cum arata un cablu de net. Cauta pe net, imi trimite poza. Caut si eu prin casa, gasesc un cablu cu capete parca identice, cu cleme de plastic, cum imi spusese nepotul. Fac poze, trimit. Pare sa fie, zice el. Dar nu poate veni sa il ia, ca are treaba. Nici eu nu pot iesi, ca am treaba. Pica pe sora mea sa vina. Il vede, il ia, desi nici una dintre noi nu are habar daca firul ala negru e cablu de net sau e cablu de pus in baie, sa aseze gospodinele rufe la uscat. :)))))) Acum astept verdictul nepotului si sper ca baiatul meu sa nu se crizeze ca am dat un cablu care ii trebuia. VOi ce spuneti, asta e cablu de net sau altceva? :)))
Proiect finantat din fonduri europene
Stiti ce mi se pare mie foarte ciudat in aceasta tara? Oameniilor li se ofera posibilitatea de a folosi niste bani veniti aiurea si ei nu vor sa profite. Incep sa ma intreb daca nu cumva au dreptate cei care sustin ca suntem un popor de oameni lenesi, de hoti, de oportunisti fara scrupule. Cum altfel mi-as putea explica lipsa de interes fata de tot ceea ce inseamna proiect finantat din fonduri europene? Stiu ca nu e usor sa ai o idee buna, valabila, sa faci un proiect care sa treaca fara probleme de toate barierele impuse, dar tot atat de bine stiu ca se poate, daca iti doresti cu adevarat, daca ai un vis si vrei sa il vezi implinit. Sigur, mai sunt si situatii in care, oricat de mult ti-ai dori sa faci un anumit lucru, nu poti din cauza unor factori externi. Intr-o astfel de situatie sunt eu. Visez sa fac o chestie misto la tara si stiu ca m-as putea prezenta cu un super proiect bun de finantat din fonduri europene. Singura si cea mai grava problema este ca nu sm nici o "la tara", nu am o casa sau macar un petic de pamant in vreun sat. Deci deocamdata degeaba visez, iar cand probabil voi avea casa si terenul, se va fi terminat de mult cu proiectele finantate din fonduri europene.
Cum iti alegi ochelarii de vedere
Vreau neaparat sa spun cateva cuvinte despre ochelarii de vedere. Daca te-ai intrebat vreodata cum iti alegi ochelarii de vedere, te rog citeste acest articol. Cu niste ani in urma, mama mea trecea printr-o situatie destul de grea. Se facusera restructurari la locul ei de munca si ramasese fara serviciu. Mai avea nevoie doar de vreo doi ani pentru a iesi la pensie. Dupa ce s-a terminat somajul, s-a vazut pusa intr-o situatie tare urata. Nimeni nu o mai angaja pentru ca avea o varsta "inaintata", pensie nu putea primi pentru ca era "prea tanara", asa ca nu avea banii necesari supravietuirii. Normal ca nu am lasat-o sa moara de foame, dar din salariul meu nu mi-am permis sa cresc un copil, sa imi tin casa, sa imi hranesc mama si sa mai fac si altceva. Toate acele "altceva" au fost amanate pentru viitor, cand am fi avut bani mai multi. Ghinionul a facut ca tocmai in acea perioada mama sa descopere ca nu mai vede bine. Neavand bani pentru un control oftalmologic si pentru ochelari, a acceptat darul unei vecine care avea o pereche de ochelari de vedere mai vechi ce pareau sa se potriveasca mamei mele.
Ce culori de oja mai folositi?
Voi ce culori de oja mai folositi? In general vara obisnuiam sa aleg lacul incolor sau cel mult o oja de un alb sidefat care sa imi puna in valoare bronzul obtinut la strand, la mare sau chiar in plimbarile de dupa-amiaza. Dar cum anul acesta nu am reusit sa ajung nici la strand, nici la mare si nici macar nu m-am plimbat prea mult la orele cand soarele arde, pielea mea a ramas la fel ca atunci cand am venit pe lume, in aceeasi culoare nedefinita. Nu stiu ce mi-a venit zilele trecute de am folosit o oja primita de la cumnata mea. Si ea (oja) are o culoare nedefinita, cel putin in baza de cunostinte despre culori pe care o detin in minte. Cert este ca tot de cateva zile, ori de cate ori privesc din greseala spre unghiile de la maini, am un soc. Sora mea, vazandu-la a exclamat pe jumatate razand, pe jumatate speriata: parca ai fi moarta! Da, oja pe care am folosit-o are o culoare vinetie, de parca mi-ar fi stat inima in loc. Imi amintesc de ziua cand m-am operat de rinichi si una dintre asistente, cand am intrat in sala de operatii, m-a certat ca aveam unghiile facute cu oja alba. Daca ti se face rau noi cum putem afla, daca nu iti vedem culoarea reala a unghiilor si nu observam daca se invinetesc. Oare ce ar fi spus daca le-as fi avut facute atunci cu aceasta culoare oribila?
Despre Lucky Studio
Despre Lucky Studio nu stiam mare lucru, dupa cum nu stiu nici despre alte studiouri de acest gen. Mi-a iesit in cale pe facebook un articol scris de un coleg blogger si curiozitatea m-a impins sa dau clic, sa intru si sa citesc respectivul articol. Scria acolo colegul meu despre tot felul de avantaje pe care le au femeile care aleg (de bunavoie, retineti, nu amenintate, nu intimidate, nu pacalite, nu violate) sa lucreze in acest domeniu, scria despre lucky studio cum face angajarile, ce conditii le ofera angajatelor, despre dreptul la intimitate, la protectie, la tot ceea ce este necesar intr-un domeniu atat de sensibil. M-am trezit spunandu-mi in gand ca tare mi-as dori ca in toate domeniile de activitate din aceasta tara conditiile sa fie atat de bune, angajatii atat de respectati si toate acele avantaje chiar sa existe si pentru alte grupe de angajati, nu doar pentru fetele care aleg sa faca videochat intr-un studio absolut legal, din cate inteleg.
luni, 20 iulie 2015
Ochi pentru ochi sau educatie?
E o nebunie zilele aceasta in online, de cand cu valva starnita de violul fetei din Vaslui. Pe buna dreptate suntem cu totii revoltati ca in anul 2015 se mai poate intampla asa ceva intr-o lume care isi spune ca este civilizata. Si tot ca de obicei cand un subiect rascoleste patimile omenesti, parerile ne despart, in loc sa ne uneasca pentru a gasi cele mai bune solutii. Unii cer reintroducerea pedepsei cu moartea, altii viseaza sa ii castreze pe violatori (recunosc ca si eu am pacatuit in clipa cand am aflat), altii abia asteapta sa ii vada inchisi si violati de colegii de camera din inchisoare, ba chiar am citit ca unii le-ar taia organele genitale si le-ar indesa violatorilor pe gat. Eu am ales sa militez pentru pedepse mai aspre si mai ales pentru educarea viitoarelor generatii, caci la ele ne este speranta. Cu cei care sunt deja mari nu mai putem face treaba. Cu greu li s-ar mai putea scoate acum din cap ideile bagate in 20 de ani de catre parinti inconstienti si de catre o societate nepasatoare. Trebuie sa ne axam pe educatia celor mici, a celor care abia acum fac primii pasi, caci ei sunt cei ce vor ramane si vor putea schimba in bine fata lumii.
Previziuni pentru viitor
Am scris de curand un articol despre orasul in care locuiesc, un articol cu bune si rele, cu lucruri frumoase, dar si mai putin frumoase, am pus o multime de poze de-a rasu'-plansu', dar si poze care arata ca exista si lucruri frumoase pe aici. M-a surprins si infiorat intr-un mod neplacut comentariul unui domn venit pentru prima data pe blogul meu. Spunea dansul ca orasul Ploiesti va muri in maxim 40 de ani. Asa sa fie oare? m-am intrebat in prima clipa, speriata, desi probabil eu nu voi mai fi pe aici peste 40 de ani sau voi fi batrana. Mi-am dat seama imediat ca ar putea avea dreptate, ca s-ar putea asterne praf gros peste orasul meu drag daca nu schimbam nimic in aceasta perioada, ca un studio de videochat, trei banci aproape falimentare, pazite de niste gardieni obositi si vreo patru croitorii intesate de femei abrutizate de munca nu vor putea transforma Ploiestiul sau oricare alt oras al tarii intr-o urbe infloritoare, pe care lumea sa isi doreasca sa o viziteze. Este nevoie de mai mult pentru a mentine viu un oras si pentru a putea oferi tinerilor ce il locuiesc locuri de munca stabile, bine platite, care sa le dea siguranta zilei de maine si sanse de a avea curaj sa viseze la viitorul lor si al copiilor lor.
#NUinseamnaNU
Mi-am ocupat intreaga zi gandindu-ma la fata de 18 ani care a fost violata de 7 baieti undeva in judetul Vaslui. Am scris pe aceasta tema doua articole si am citit alte cateva zeci. Cu unele pareri am fost de acord, cu altele nu. Oricat de tare ne-ar deranja ideea ca in anul 2015 se mai pot intampla asemenea nenorociri, oricat de mila ne-ar fi de fata si de viitorul ei, violenta nu este o solutie. Daca vom raspunde la violenta cu violenta vom dovedi ca nu suntem cu nimic mai presus de acele bestii cu chip de om. Va trebui sa gasim solutii concrete pentru ca violul sa devina o amintire de care sa se rusineze orice om care nu si-a pierdut umanitatea. Va trebui sa ne educam copiii inca din primii ani de viata, sa fim mai atenti la ceea ce vorbim cu ei, la gesturile pe care le facem in prezenta lor, la ceea ce se preda sau nu in scolile unde invata copiii nostri, la prietenii cu care umbla, la tot ceea ce ar putea transforma un copil bun intr-o bestie care violeaza fete.
M-am alaturat cu inima deschisa campaniei #NUinseamnaNU
Tavi Patrascu a aparut in business magazin
Mai este cineva prin online care sa nu fi auzit macar o data numele lui Patrascu Octavian Constantin? Eu l-am intalnit asa des in ultimul timp, incat mi-a fost trezita curiozitatea de a afla cine este acest om, cu ce se ocupa si cum de a ajuns sa fie pe buzele tuturor. Asa am inceput sa caut detalii pe internet, asa am aflau ca Tavi Patrascu a aparut in business magazin si tot datorita acelui articol sunt astazi in masura sa vorbesc pe scurt despre diversificarea serviciilor financiare din Albania, despre call-center si despre trading online. Statisticile spun ca un numar de peste 5000 de oameni lucreaza in societati de tip call center in Albania si ca multe dintre aceste societati s-au orientat in ultimul timp spre tradingul online. Avand ochiul format si "mirosind" o oportunitate, bineinteles ca si Patrascu Octavian Constantin, in calitate de business developer, si-a indreptat privirea spre piata din Albania. A incheiat un parteneriat de afaceri de tip Joint Venture cu Platinum Invest, pe locul 5 in topul firmelor de brokeraj locale, o afacere care implica si furnizarea serviciului de call center (stiati ca albanezilor le este foarte usor sa invete limbi de circulatie internationala si in special limba italiana?).
vineri, 17 iulie 2015
Un caine frumos si singur
Probabil v-ati obisnuit deja cu ideea ca sunt obsedata de animale, ca mi-as dori sa le ajut pe toate si ca prefer sa scap de "prietenii" care nu suporta sa vada ca tot dau share povestilor cu catei sau pisici care au nevoie de ajutor, decat sa nu incerc sa fac ceva. Pe el, pe acest caine frumos si singur l-am intalnit intr-o zi calduroasa. Eu imi asteptam sotul sa iasa din magazin, el se invartea in jurul meu, parca stiind ca imi voi face mila. Nu aveam in plasa decat niste pesti pentru pisicute. I-am aruncat unul. Era congelat si asta l-a speriat. Dar a venit timid la mine, mi-a permis sa il mangai si sa il alint. Era plin de rani. Initial am crezut ca ar putea avea o boala de piele. Acum, privind fotografiile, cred mai degraba ca fusese muscat de alti caini. Mai cred ca nu a trait toata viata pe strazi, ci a fost abandonat sau pierdut. E atat de frumos, incat sigur l-ar fi luat cienva acasa inca de pe vremea cand era puisor. Maine vreau sa merg iar in zona unde l-am intalnit. Sunt curioasa daca mai este pe acolo. In cazul in care il gasesc sper sa pot face ceva mai multe pentru el, caci sa ii arunc un os si sa ii pun apa intr-un vas nu e destul. As vrea sa ii pot gasi o casuta unde sa fie in siguranta si unde sa nu mai traiasca asa cu o face acum, singur pe strazi. Priviti fotografiile si recunoasteti ca este un caine foarte frumos.
Tranzactionare de aur si argint
Cand am scris articolul despre Trade.com inca nu stiam ca tranzactiile pot fi si ele de mai multe feluri, asa cum aproape toate lucrurile pe acest pamant pot fi de mai multe feluri. Citisem pe cateva site-uri si forumuri despre tranzactii electronice prin orice banca autorizata pentru acest lucru, indiferent de tara in care se afla si imi imaginasem ca moneda, banul e cel ce guverneaza aceste tranzactii. Dupa ce am publicat articolul m-am gandit sa mai citesc putin, caci niciodata nu trebuie facute lucrurile pe jumatate. Asa am aflat ca prin Trade.com cei interesati pot face nu doar tranzactii electronice unde moneda poate fi regina, ci se poate face si tranzactionare de aur sau argint. Bineinteles ca regulile raman aceleasi, ca succesul poate veni imediat sau se poate lasa asteptat, ca in orice alta afacere. Citeam pe undeva ca indiferent de moneda tranzactionata, indiferent daca omul este sau nu broker (da, multi spun ca exista si oameni care nu sunt brokeri si care totusi castiga bani frumosi din asa ceva), exista cateva puncte de care trebuie sa se tina cont: nu va lasati acaparati de emotii, cercetati cu atentie piata inainte de orice tranzactie, nu uitati ca in acest domeniu exista si riscuri pe care, daca nu sunteti dispusi sa vi le asumati, nu le veti putea depasi.
Despre Safecap investments Limited si Forex
Despre Safecap investments Limited si Forex nu stiam mare lucru pana de curand. Daca e sa fiu sincera in totalitate, nici acum nu sunt lamurita pe deplin, dar asta numai si numai din cauza ca am creierul setat sa nu priceapa mare lucru cand vine vorba despre bani. Tin minte ca aveam in jur de 20 de ani cand am citit cartea Titanul. Acolo am dat pentru prima data peste notiuni precum bursa, tranzactii, autoritate financiara si altele de acest gen. Am facut eforturi mari pentru a intelege despre ce era vorba pe acolo si acum, la atat de mult timp distanta, inca ma mai incearca banuiala ca ar trebui sa citesc carti mai usoare. :) Zilele trecute, cautand o informatie pe internet, am gasit o discutie despre mecanismele de tranzactionare in forex. Mi-a atras atentia comentariul unui domn care scria ca la Forex banii nu se fac asa cum ii fac jucatorii in cazino, ca este nevoie de o strategie de trading serioasa, mai ales ca exista si riscuri pe care fiecare dintre cei ce aleg acest drum sunt sau ar trebui sa fie dispusi sa si le asume si de mult calm pentru a putea gandi limpede si a lua cele mai bune decizii.
joi, 16 iulie 2015
Sejur in Grecia
Desi televiziunile si ziarele anunta ca sunt vremuri grele pentru Grecia (sau tocmai din acest motiv?), observ ca multi dintre prietenii mei de pe facebook si din viata reala au ales ca in 2015 sa isi petreaca un sejur in Grecia si acum ne bombardeaza cu niste minunatii de fotografii. Unii povestesc despre conditiile excelente gasite in hoteluri din Grecia, altii despre mancarea fenomenala pe care au gasit-o prin restaurantele grecesti. Unii vorbesc despre plajele de o frumusete ireala, altii despre marea limpede, curata si calda care isi intampina vizitatorii salutand malurile cu valuri inspumate. Cei care aleg sa petreaca un sejur in Grecia profita de ocazie pentru a face plaja, pentru a se distra, pentru a explora pietele pline de suveniruri, pentru a face mii de fotografii, pentru a se bucura de bucataria traditionala greceasca si pentru a vizita diverse obiective turistice. Ma uit cu dor nesfarsit la toate acele fotografii si ma visez pe o plaja greceasca avand nisipul fin la picioare, cu un pahar de suc rece in mana, cu ochii spre valurile ce isi canta dragostea infinita pentru tarmul spre care se intorc iar si iar. Nici macar nu ar fi prea greu sa fac o minune si sa imi implinesc acest vis.
Dilema existentiala
De la un timp sunt bombardata de intrebari. Eu le pun si tot eu imi raspund, insa de aceasta data raspunsurile refuza sa vina. Am o mare dilema existentiala, asa ca indraznesc sa cer sfaturi de la cititori. Dupa cum stiti deja, am in casa trei pisici. Pentru a nu plictisi cititorii de pe blogul vienela.ro, am ales sa fac un blog separat unde sa scriu despre pisici. Am facut si o pagina de facebook tot pentru a separa capra de varza. Doritorii pot da like aici pentru a urmari postarile de pe blogul de pisici. Apoi mi-am luat caine. La aproape doua luni de la momentul in care l-am cunoscut si adus acasa pe Bruno, i-am facut pagina de facebook pentru a povesti acolo despre aventurile prin care trece. Ii puteti da like aici, daca va atrage ideea, daca va place catelul meu sau daca doriti sa ma sprijiniti. Si acum ajungem la marea mea dilema existentiala: pe care blog sa povestesc despre aventurile lui Bruno? Sa mai deschid inca un blog (am deja prea multe si nu gasesc timpul necesar pentru a le ingriji asa cum se cuvine) sau sa scriu pe vienela.ro, asa cum am facut pana acum, riscand sa ii plictisesc pe cei care nu iubesc animalele sau pe cei care intra acolo pentru a citi altceva? Voi ce ma sfatuiti? Sa scriu pe blogul bun sau sa deschid alt blog pentru Aventurile lui Bruno?
Din ce mai fac oamenii bani?
Vreti sa aflati din ce mai fac oamenii bani? Poate ar trebui sa dati o fuga prin statiunile montane si sa va opriti la tarabele care par sa se darame sub greutatea multelor suveniruri expuse. Sincera sa fiu, as cheltui o avere pe ele, daca as avea acea avere. Multe dintre ele sunt de o simplitate si o frumusete incredibile. De exemplu, de la o taraba din Busteni (uyndeva pe drumul spre telecabina) eu mi-am cumparat o tablita de lemn pe care este desenat un catel si care are un mesaj haios referitor la stapanii de caini. Sora mea, mai putin zgarcita decat mine, i-a cumparat sotului ei o scrumiera din lemn lacuit. Am mers in vizita la ei si m-am ingalbenit de necaz ca eu nu m-am indurat sa dau 10 lei pentru asa ceva. E atat de frumoasa si da atat de bine pe mobila! Cum fac oamenii bani? Pai sa va spun doua cuvinte despre aceasta scrumiera, de exemplu...
Atentie la prizele fara impamantare!
Cu o saptamana in urma ne-am cumparat o alta masina de spalat, pentru ca masina veche nu isi mai facea treaba pentru care fusese construita. Asteptam cu nerabdare sa vad cum functioneaza minunea cea noua. Abia ieri s-a intamplat, caci aveam ceva probleme la un robinte si voiam sa o montam in alt loc, asa ca am fost nevoiti sa asteptam pana cand instalatorul a avut timp sa vina la noi. Am bagat rufe in masina de spalat, am bagat si pernuta cu detergent, am pornit masina. Nerabdarea mea de a vedea cat de bine le spala s-a transformat in spaima de cum s-a terminat programul de spalare si am incercat sa scot rufele din cuva. O pereche de pantaloni atarna pe jumatate in masina de spalat, pe jumatate in lighean. Am simtit la mana niste furnicaturi, dar nu am dat importanta. Am scos toate rufele din masina si am impins cu degetele cuva, sa ii imprim o miscare de rotatie pentru a verifica daca am scos toate rufele. Atunci am simtit cu adevarat. Masina mea de spalat curenta si o facea intr-un mod profesional. Ma scuturase destul de serios si probabil avea de gand sa o mai faca daca nu o scoteam din priza.
marți, 14 iulie 2015
Decoratiuni interioare de la homex
Ma bantuie uneori dor de schimbare si atunci ma simt cuprinsa de o nerabdare incredibila, de un freamat pe care, daca nu as fi atat de modesta, as indrazni sa il compar cu cel descris de Eminescu in poeziile sale. In asemenea clipe incerc sa "vad" in gand ce anume s-ar potrivi colo, ce se poate schimba dincolo, cu ce pot inlocui cutare sau cutare lucru. De cand am planuit sa ne facem singuri cateva piese de mobilier cu atat mai mult simt freamatul acela, dorinta de a avea noi decoratiuni interioare pe care sa le etalez prin casa si cu ajutorul carora sa imi bucur ochii si sufletul. Stiind care sunt "nebuniile" din capul meu, copilul a rascolit in lung si in lat internetul pana cand a gasit obiecte care sa imi placa si care sa imi distraga atentia de la ideea de a le confectiona chiar eu, lucru care ar insemna, in opinia lui, pierdere de vreme, deranj prin casa si eforturi de-a dreptul inutile, fara rezultatele scontate. Dupa ce m-am strambat bine la el, in semn ca nu sunt de acord cu ceea ce crede el despre mine si despre talentul meu de a mesteri decoratiuni interioare, curiozitatea m-a indemnat sa intru pe site-ul homex, locul unde baiatul meu gasise ceva interesant.
O noua prietenie pe facebook
De cele mai multe ori, prieteniile de pe facebook incep simplu. Cineva imi cere prietenia, eu verific sa fie cat de cat ok contul, apoi accept. De cele mai multe ori aici se si termina prietenia, chiar inainte de a incepe. Omul nu da un like, nu lasa un comentariu, iar eu procedez la fel, caci fb nu arata tot ce posteaza lumea, iar eu nu am timp sa urmaresc 1400 de persoane. Astazi am trait o noua experienta. Cineva mi-a cerut prietenia. Nu mi-am putut da seama daca e fata sau baiat, pentru ca isi facuse cont de tip modern, de genul x si y. In fine, profilul parea ok, asa ca am acceptat. A intrat, m-a salutat, s-a prezentat "regulamentar" si m-a intrebat daca deranjeaza. Stiam ca tipul acesta de abordare duce de obicei la block si cateva injuraturi, dar am intrat in joc. Daca nu ma inviti la film si nu ma suni, nu deranjezi, i-am spus. Nu, in alta parte as fi vrut sa te invit, a venit imediat raspunsul baiatului (da, intre timp afasem ca e vorba despre un baiat). Hopa, lasa-l incet sa isi da imediat arama pe fata, mi-am spus in gand. Unde vrei sa ma inviti? am tastat rapid, deja enervata. Nici intr-o mie de ani nu m-as fi gandit ca voi primi un asemenea raspuns:
Pepene galben
Pana pe la varsta de 20 de ani am urat cu toata fiinta mea aroma de pepene galben. Nu suportam nici macar sa ii vad pe altii mancand acest fruct in preajma mea. Nu cred ca voi uita vreodata ziua in care un bun prieten m-a convins sa gust dintr-un pepene galben si m-a facut sa iubesc din tot sufletul miracolul acesta. Era o caldura de sfarsit de lume, iar noi, toti tineri si nelinistiti, stateam pe iarba in parculetul cartierului vaitandu-ne de plictiseala si de canicula. Unul dintre baieti a avut ideea de a da o fuga pana in piata. S-a intors cu un pepene rosu si unul galben. I-au trantit de pamant pana cand s-au crapat. Nespalati pe maini ne-am infipt toti in pepeni, de parca am fi fost in desert si am fi gasit apa intr-o oaza. Baiatul depsre care spuneam mai sus a insistat sa gust din pepenele galben. Eu am refuzat si am privit cu scarba spre fruct. El m-a rugat, a incercat sa ma sperie, mi-a promis cate in luna si in stele. M-am apropiat incet, de parca din acel pepene urma sa iasa vreun balaur care sa ma muste.
Nu scriu pentru mine
Scriu foarte des si, in acelasi timp, pot spune ca nu scriu deloc. Aberez fara pic de gratie pe bloguri si uneori ma trezesc rugandu-ma sa nu intre nimeni pe aici pentru a citi porcarioarele pe care le scriu. Apoi imi dau seama ca incepe sa ma doara la bascheti de ceea ce cred carcotasii. Nu ma simt scriitor, deci nimeni nu poate avea pretentii de la mine sa scriu intr-un anume fel sau despre anume subiecte. Nu traiesc extrem de aventuros, deci nu am nici povesti pe care lumea sa le citeasca stand cu sufletul la gura. Le-as putea inventa, insa imi e lene in aceasta perioada. Nu imi place nici sa ma dau mare criticandu-i pe altii, asa ca persoanele dornice de scandal si de mancat rahat sa stea linistite si sa isi indrepte ochii spre blogurile unde mizeria e tot timpul prezenta si unde toata lumea sta cu pula in gura. Ceea ce scriu pe bloguri este ceea ce gandesc la momentul respectiv sau ceea ce am gandit cu scurt timp in urma. Nu scriu pentru mine, cum naiv imi imaginam la inceput de blogging, dar nu scriu nici ceea ce ar vrea altii. Scriu pentru altii si prea putin imi pasa daca vorbele mele nu ating toti cititorii, daca nu toti se regasesc in ceea ce aberez pe bloguri. Statisticile imi spun ca exista persoane care ma citesc si revin pe blogurile mele, asa ca le multumesc si ma multumesc.
Statii de emisie receptie
Ne indreptam plini de veselie spre Cheia, pentru o excursie de doua zile, cu cazare la cort, pe niste coclauri stapanite de un urs batran si cativa caini semi-salbaticiti. La un moment dat, prietenul nostru care facea in acea zi pe soferul (uneori conduce si sotia lui) a pus mana pe o chestia aflata pe bord si s-a apucat sa vorbeasca in ea. Folosea un limbaj usor codificat, din care eu nu am inteles atunci mare lucru. Imi trezise curiozitatea, asa ca l-am bombardat cu intrebari si am aflat ca, mai nou, soferii isi comanda statii emisie-receptie si tin legatura intre ei pentru a se anunta cand apar diverse evenimente in trafic. Mi-a povestit ca aceste statii de emisie receptie au fost folosite initial doar de catre soferii de camioane de mare tonaj, care formasera un fel de liga. Se anuntau intre ei cand pe sosele erau diverse controale, cand radarul iesea la vanat de soferi vitezomani, cand vreun coleg avea probleme sau pur si simplu pe unde erau drumuri mai bune, mai scurte, mai putin aglomerate sau cand vreun coleg se ratacea sau intampina probleme pentru a-i sari in ajutor.
duminică, 5 iulie 2015
Cand se intalnesc doi baieti
Aveti idee ce se intampla cand se intalnesc doi baieti? Daca nu, haideti sa va povestesc eu. Se privesc de la distanta, incercand sa isi evalueze unul altuia puterea, frumusetea, inteligenta. Se apropie precauti, isi dau tarcoale, atenti la fiecare miscare a celuilalt, gata sa sara la bataie sau sa dea noroc. Daca totul decurge bine, se saluta politicosi, stau de vorba si se privesc in ochi cu incredere, asa cum e in orice inceput de prietenie. Dar ce se intampla cand intre ei apare o fata frumoasa, curata, parfumata? Nici pe asta nu o stiti? Va spun eu. Cel mai matur si mai indraznet se va repezi sa ii faca curte, se va roti in jurul ei si o va sufoca. Ea il va ignora sau ii va accepta avansurile, in timp ce baiatul mai mic si mai timid ii va privi plin de curiozitate si va invata o lectie importanta de viata. Cum o va pune mai tarziu in aplicare? Va spun tot eu. Dupa ce fata pleaca, baiatul cel mic repeta miscarile vazute. Se invarte in jurul baiatului mai mare de varsta, il pupa si il strange in brate, il curteaza pana cand cel vizat accepta sau se satura de relatia anormala si fuge. Nu ma credeti? Va pot arata cateva imagini surprinse de paparazzi. Partea cu venirea si plecarea fetei lipseste, insa puteti observa intalnirea dintre cei doi baieti si micile avansuri pe care puiul le face cainelui matur. :))))))
Nori pe cer in luna lui cuptor (iulie)
Luna lui cuptor, cum mai este numita iulie, pare sa fie una dintre cele mai friguroase luni de vara din ultimii ani. Zi de zi e innorat, zi de zi ploua, zi de zi vad oameni imbracati de parca ar fi toamna tarzie. Unde esti tu, canicula de altadata? Unde e soarele pe care l-am asteptat intreaga iarna? Mi-e dor sa-mi fie cald, mi-e dor sa caut umbra pe sub castanii bulevardului, mi-e dor de inghetata. Da, mi-as putea cumpara oricand, insa doar gandul ca trebuie sa mananc ceva rece imi face pielea de gaina. In anii trecuti dormeam cu geamurile deschise si nu ma inveleam cu nimic in luna iulie. Acum dorm in pijamale, invelita cu patura si tot imi e rece. Cuptor, cuptor, cand ti-ai pierdut menirea? Am trecut ieri prin piata si nu am gasit nici macar un mar varatic. Oare cand le vei ajuta sa se coaca si sa ajunga la piata? Dar am gasit pe cer niste nori superbi, pe care i-am numit nori poeie atunci cand am descarcat pozele in calculator si am vazut cat de bine fusesera surprinsi de aparatul foto. Iata cum aratau ieri in Ploiesti norii de pe cer - in luna lui cuptor (iulie).
Bricheta "made in china"
Am vazut la o prietena si am vrut sa am si eu, desi nu mai colectionez de mult brichete, mai ales daca sunt made in china. In poza nu am reusit sa ii surprind culoarea rozaliu ciclamata, dar stiu ca voi aveti destula imaginatie pentru a compensa aceasta scapare. Am cumparat doua brichete. Una pentru in casa, alta de tinut pe post de rezerva in geanta. Intoarsa de la plimbare, am facut popas pe internet, unde am petrecut cateva ore scriind si vorbind cu prietenii de pe facebook. In acest timp am fumat sapte tigari. Ca sunt multe sau putine, nu conteaza. Cert este ca atunci cand am vrut sa aprind a opta tigara, bricheta si-a dat duhul. M-am grabit sa o pozez si am scris pe facebook: "Astazi mi-am cumparat bricheta din imagine. De atunci am fumat ceea ce se vede in scrumiera. Acum arunc bricheta, ca nu mai are gaz. :)))#madeinchina". Era pacat sa ratez hastagul madeinchina, nu? Sunt convinsa ca de fapt vina o poarta vanzatoarea, care face economie aprinzandu-si tigarile cu brichetele aflate in magazin, dar asta e alta poveste. M-a uimit comentariul unei doamne. Imi cerea sa merg la oficiul pentru protectia consumatorului si sa reclam faptul ca am primit o bricheta gata descarcata. Pai daca m-as plimba pe drumuri pentru toate brichetele made in china pe care le cumpar si care functioneaza vreme de cateva tigari, nici sa fumez nu as mai avea timp. :)))
Ce inseamna videochat?
Cu niste ani in urma am remarcat ca in orasul meu, renumit altadata pentru fabricile si uzinele sale, pentru rafinariile si combinatele ce ofereau de munca tuturor ploiestenilor, nu se mai gasea aproape nimic. La oficiul fortelor de munca, pe stalpi, prin ziare, oriunde as fi mers intalneam doar anunturi legate de angajari la studio videochat, agenti de paza si fete pentru croitorii. Cand au inchis toate fabricile? Ce vor pazi acei agenti de paza? Pe cine vor imbraca toate croitoriile aparute ca ciupercile dupa ploaie, daca oamenii nu mai au serviciu si nici bani? Imi placea sa fac haz de necaz, caci mare lucru nu mai era de facut vazand cum orasul se ducea de rapa, la fel ca si celelalte orase ale tarii, la fel ca intreaga lume. Mi se parea un paradox faptul ca oamenii erau tot mai saraci si in jurul lor apareau tot mai multe banci. Ce sa depoziteze la banca, daca nu au bani? Sau bancile apar tocmai cand economia o duce mai greu, pentru a momi populatia cu imprumuturi pe care multi nici macar nu le vor putea restitui? Poate ca in banci isi vor depune banii fetele care aleg sa lucreze intr-un studio videochat? Acestea erau doar cateva dintre intrebarile ce mi se invarteau in cap atunci cand ma gandeam la cum s-au schimbat lucrurile in tara intr-un timp atat de scurt.
Statuia lui Nichita Stanescu in Ploiesti
Statuia lui Nichita Stanescu, amplasata in Ploiesti, in parcul unde pensionarii se aduna pentru a juca o partida de sah, ma face intotdeauna ma imi incetinesc pasii. Imi vine sa merg in varful picioarelor, de teama sa nu il trezesc. Apoi ii vad ochii, am impresia ca ma priveste si imi vine sa il salut. Asa imi spunea un prieten candva... Ieri am trecut pe acolo si am facut o poza. Mi-am amintit ca sunt zile cand oamenii trec in graba pe aleile parcului, fara sa arunce vreo privire spre Nichita Stanescu. Parintii isi duc de mana copiii, atenti la flori, la caini, la alti oameni. Prea putini le vorbesc despre poetul Nichita Stanescu, prea putini isi ridica privirile pana la el. La ceas festiv se aduna cativa rataciti si ii recita poeziile, isi fac fotografii la poalele statuii, isi impart carti sau pur si simplu tac, aproape coplesiti de emotie. Dar sunt atat de putini...
vineri, 3 iulie 2015
Ierbar de vacanta
De cum a venit vacanta, casa mi s-a umplut de copii, de galagie si de lucruri noi. Dupa ce mi-am dat seama ca nimic nu le poate retine atentia mai mult de zece secunde, am decis sa ii invat ce este un ierbar si sa le dau de lucru nepotilor mei. Ne-am plimbat putin in jurul blocului, timp in care i-am pus sa adune cateva flori si frunze, primele care ne-au iesit in cale. Le-am dat cate o carte veche si i-am invatat sa aranjeze frumos florile pentru ierbar. Ideal ar fi fost sa le ofer pentru fiecare floare in parte cate doua coli albe de hartie intre care sa puna planta, insa ierbarul lor va fi de vacanta, nu pentru vreo expozitie. Cu chiu, cu vai, au reusit sa isi aseze i carti cate 5-6 flori si frunze, dupa care s-au plictisit. Am pus eu niste greutati peste carti di sper ca intr-o alta zi, dupa ce florile se vor usca, sa le mai retin cateva minute atentia cu pregatirea ierbarului de vacanta. Le-am spus sa cumpere un caiet cu foaie velina. Pe foile din caiet vom prinde cu scotch cate o floare, iar cu un pix vor scrie dedesubt numele plantei. Asta doar daca voi reusi sa ii fac sa ramana conectati cateva minute, lucru de care in acest moment nu sunt sigura.
CargoTrack si monitorizare flota
Cand am intrat in blogosfera am ales sa fiu reprezentata de numele iubesc viata. Dupa mai bine de trei ani de cand ma invart pe aici imi vine uneori sa strig ca iubesc limba romana, desi nu o stapanesc foarte bine. Scriam candva despre cuvantul mustang. Ador acest cuvant, ador toate imaginile ce mi se deruleaza prin fata ochilor atunci cand il citesc sau il pronunt. La fel mi se intampla si cand intalnesc cuvantul flota. Imi vine sa le multumesc celor care au avut ideea de a-l folosi si cand vine vorba despre masini, nu doar despre vapoare. Nu vi se pare ca suna melodios cuvantul flota, chiar si inclus intr-o propozitie de genul: Unii au ales CargoTrack si monitorizare flota a devenit parte din beneficiile companiei? Eu asa am senzatia. Cu toate astea, nu ma pot abtine sa nu zambesc unui gand ghidus. Voi va dati seama ca apeland la serviciile si produsele CargoTrack nici o firma nu va mai fi in pericol sa isi piarda flota, ca va sti in fiecare clipa unde se afla fiecare vehicul si cu ce se ocupa conducatorul auto in timpul serviciului? Pai daca si flota tarii ar fi fost bine monitorizata la vremea sa, cu totul alta ar fi fost situatia, nu?
Care sunt avantajele utilizarii produselor si serviciilor CargoTrack de monitorizare a flotei?
Cainele meu e cel mai frumos
Cainele meu e cel mai frumos! Daca nu credeti ca aceasta afirmatie este adevarata, va invit sa cititi articolul despre obsesia de a fotografia fiintele dragi, sa vedeti cate poze ii fac doar asa, pentru a ma afla in treaba (exagerez putin; aparatul declanseaza greu si ratez multe momente interesante, asa ca apas in continuare butonul, cu speranta ca printre cele o mie de poze tembele se va nimeri si cea buna, fenomenala, cea care surprinde fix ceea ce doresc). De aceasta data chiar nu exagerez cand spun ca am adunat in calculator mii de poze cu cainele meu, poze care nu spun nimic, ci doar imi amintesc de o anumita seara petrecuta in parc, de o anumita zi cand Bruno nu a fost in apele lui, de o anumita clipa cand am ras in hohote vazand ca se sperie de un fluture... Dar de ce mii de poze pe care acum nu ma indur sa le sterg? M-as fi putut limita la cateva pentru fiecare situatie, as fi putut sterge ceea ce nu era cu adevarat reusit, as fi putut sa ma aplec mai mult asupra naturii, poate a pisicutelor pe care nu le-am mai pozat de o vesnicie (exceptie face Ursula, pentru care am apasat butonul declansator de sute de ori in seara cand am scos-o la plimbare), as fi putut poza orice altceva sau as fi putut sa ma bucur in voie de respectivele momente, fara sa stau cu aparatul foto in mana. Dar nu, cainele meu e cel mai frumos si toata lumea trebuie sa afle asta, asa ca fac mii de poze si uit de ele prin calculator. :)))
Cat de des fotografiem fiintele dragi?
Cand era copilul meu micut ii faceam poze in toate pozitiile posibile si imposibile, in toate ipostazele, in toate momentele care mi se pareau importante. Acum 20 de ani asta insemna ca trebuia sa cumpar film, sa il duc apoi la developat, sa platesc pentru fiecare serviciu pentru a pune mana pe cartoanele din care imi zambea copilul. Astazi este totul mult mai simplu si mult mai ieftin, dar copilul a crescut si nu mai sta la pozat. Bine, unii ar putea spune ca eu nu am facut niciodata fotografii, ci poze. Asta e mai putin important. Acum ma framanta o intrebare: cat de des fotografiem (pozam) fiintele dragi? Am remarcat ca mi-am mutat atentia asupra animalelor din casa, asa ca in ultimul an am reusit performanta de a umple calculatorul cu poze ale pisicilor si ale cainelui. Se joaca doua dintre pisici? Hop si poza! Se bate cainele cu una dintre pisici? Hop inca doua poze. Ies cu catelul la plimbare? Ma intorc cu 100 de poze. Adorm toate animalutele mele? Pai cum sa ratez ocazia de a le fotografia cu limba scoasa, cu burta in sus, brate in brate?
Stiu, nu exista un numar limita de fotografii pe care le poti face unei fiinte dragi,
Fotografii versus poze, blogger versus om cu blog...
Fotografii versus poze, blogger versus om cu blog... Incepe sa mi se faca lehamite de specialisti care, in loc sa ii incurajeze si pe altii, aleg sa se urce singuri pe piedestal si de acolo sa scuipe in capul celor care sunt la inceput sau care nu dispun de mijloacele necesare evolutiei. Cel care si-a cumparat un aparat foto performant simte imediat dispret fata de cel care are o amarata de "sapuniera" si isi declara acest dispret in mod public, pe oriunde are ocazia. Cel care a facut un curs de fotografie platit cu bani grei se crede imediat superior celui care nu a facut acel curs, chiar daca uneori intuitia si sensibilitatea pot compensa lipsa. E cineva dispus sa recunoasca? Nicidecum. Ramane cum s-a stabilit: ai un aparat foto performant, ai facut si un curs foto, inseamna ca faci fotografii. Nu ai facut cursuri si nici nu ai aparat performant, esti un biet pozar care ar trebui sa isi pastreze pozele in calculator, nu sa polueze internetul cu ele. Acelasi lucru si in cazul blogurilor. Esti vechi in online, ti-ai cumparat un domeniu pe.ro, .com, .eu, .info, .rahat, ai colaborat cu vreo firma in marea campanie x, au auzit mai mult de 5 bloggeri de tine? Esti cu siguranta blogger. Ai ales sa ramai pe blogspot sau pe wordpress, scrii uneori articole pentru firme de care nu a auzit nimeni sau nu castigi nici un ban din blogging, nu te are nici un a-lister in blogroll? Esti de rahat, esti om cu blog si nicidecum blogger, asa ca ciocu' mic, joc de glezne, capul la cutie si poluare cat ma slaba a internetului cu aberatiile tale.
miercuri, 1 iulie 2015
Audit financiar online
Nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodata ca exista in acest moment (anul 2015) un serviciu de audit financiar online, poate din cauza ca in jurul meu toata lumea spune ca firmele care sunt prezente in online sunt inca putine si ca nu se pricep prea bine la ceea ce fac, ca la noi economia online este inca la inceput si ca va mai trece multa vreme pana cand vom ajunge la nivelul altor tari. Descopar ca ma las mult prea usor influentata de ceea ce spun altii, in loc sa vad cu ochii mei cum apar zi de zi alte firme dornice sa se extinda si in online, sa isi faca afacerile, produsele si serviciile cunoscute intregii lumi. E drept, printre cei cu care am lucrat eu personal erau si persoane care nu se pricepeau prea bine la ceea ce inseamna acest mediu virtual si la ceea ce presupune o afacere online, insa am intalnit si multe firme care aveau lectiile facute, reprezentate de persoane care stiau exact ce inseamna prezenta in online si care sunt pasii ce trebuie urmati pentru ca o afacere online sa aiba succes, sa devina vizibila si sa se ridice deasupra altora. Acesta a fost primul meu gand cand am auzit, absolut intamplator, ca a aparut un serviciu de audit financiar online. Apoi mi-am dat seama ca e posibil sa ma insel si serviciul sa se adreseze de fapt firmelor in general, dar auditul sa fie facut online, adica doar prin intermediul internetului. Ce complicata poate fi uneori limba romana chiar si pentru romani!
Cum pui link intr-un articol pe blogspot
Din tot ceea ce am invatat de cand mi-am facut primul blog pe blogspot si pana acum, sa pun link intr-un articol mi s-a parut lucrul cel mai greu de inteles. Observ ca si altora li se pare la fel de greu, asa ca vin in ajutorul bloggerilor incepatori, caci si pe mine m-au invatat altii cand am avut nevoie.
Asadar, sa presupunem ca vrei sa pui link pe cuvintele articol de blog, iar linkul sa duca spre pagina de wikipedia unde este explicat ce inseamna blog. Selectezi linkul spre respectiva pagina, apoi mergi la postare si selectezi cuvintele articol pe blog (clic pe poza pentru marirea imaginii).
Spoturi cu led
Unde esti tu, led imparat, cand am nevoie de tine? imi vine uneori sa strig, in noptile cand vreau sa ajung din dormitor pana in bucatarie fara sa calc pe vreunul dintre animalutele mele. Pe Miti poate ca reusesc sa o feresc daca apuc sa ii vad "cizmulitele" albe cu care a fost incaltata de mama natura, insa pe Ursula este imposibil sa o detectezi daca nu miorlaie si nu e nici o luminita aprinsa in casa, mai ales ca ea are prostul obicei de a se baga in picioarele omului cand e somnoros. :) Sora mea imi tot da link si imi spune ca spoturi cu led doar aici poti gasi, daca iti e lene sa iesi din casa si sa cauti prin magazine. Dai comanda si gata, iti vin spoturile cu led la nas, doar sa le montezi in arcadele care stau cu gaurile cascate spre podea, asteptand ca cineva sa le umple si sa le faca utile. Da, avem arcade la ambele iesiri/intrari ale sufrageriei, insa spoturile cu led s-au ars cu mult timp in urma si noi nu am mai reusit sa cumparam altele, pentru a face un stro de lumina cand traversam casa. Culmea este ca intrerupatoarele pentru lustra sunt puse aiurea, in asa fel incat atunci cand te indrepti din dormitor (din holul de la baie, pentru a fi mai exacta in exprimare) spre bucatarie mergi la ghiceala, prin bezna, caci lumina se aprinde din celalalt capat al sufrageriei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)