Asa, ca de noapte buna, vreau sa uit ca mi-am petrecut intreaga zi scriind, vreau sa uit de cate ori m-am enervat si de cate ori m-am intrebat ce caut eu in aceasta lume nebuna. De maine o voi lua de la capat. Voi scrie si probabil ma voi enerva iar, caci fara sa vreau vad ca poporul roman inca mai are mentalitate de ev mediu si ca in jurul meu sunt o multime de oameni furiosi, gata sa omoare, sa tortureze sau sa faca una cu pamantul pe toti cei care nu le impartasesc opiniile, convingerile, deciziile, pe toti cei care gresesc sau care sunt intr-un fel sau altul diferiti. Cu fiecare noua zi ma conving mai tare ca nu 100 de ani ne trebuiesc pentru a ne transforma in fiinte cugetatoare si simtitoare, ci vreo 5000 de ani, cu conditia sa schimbam acum macazul si sa pornim in directia potrivita. Dar cum mama naibii am putea face asta, cand fiecare roman in parte stie sigur ca drumul trebuie sa mearga fix pe unde ii arata lui ochelarii de cal?
Hai, noapte buna! Ne auzim maine cu noi probleme, cu noi rafuieli, cu noi idei crete! Rugati-va sa visam in aceasta noapte toti un singur drum, indiferent care va fi acela!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu