Cand era copilul meu micut ii faceam poze in toate pozitiile posibile si imposibile, in toate ipostazele, in toate momentele care mi se pareau importante. Acum 20 de ani asta insemna ca trebuia sa cumpar film, sa il duc apoi la developat, sa platesc pentru fiecare serviciu pentru a pune mana pe cartoanele din care imi zambea copilul. Astazi este totul mult mai simplu si mult mai ieftin, dar copilul a crescut si nu mai sta la pozat. Bine, unii ar putea spune ca eu nu am facut niciodata fotografii, ci poze. Asta e mai putin important. Acum ma framanta o intrebare: cat de des fotografiem (pozam) fiintele dragi? Am remarcat ca mi-am mutat atentia asupra animalelor din casa, asa ca in ultimul an am reusit performanta de a umple calculatorul cu poze ale pisicilor si ale cainelui. Se joaca doua dintre pisici? Hop si poza! Se bate cainele cu una dintre pisici? Hop inca doua poze. Ies cu catelul la plimbare? Ma intorc cu 100 de poze. Adorm toate animalutele mele? Pai cum sa ratez ocazia de a le fotografia cu limba scoasa, cu burta in sus, brate in brate?
Stiu, nu exista un numar limita de fotografii pe care le poti face unei fiinte dragi,
fie ea copilul, barbatul iubit, cainele, pisica, hamsterul sau papagalul. Dar cum iti dai seama ca ai depasit masura, ca ai inceput sa exagerezi si le fotografiezi mult prea des? Nu stiu cum e in cazul altora, dar eu am ametit in aceasta dimineata vazand ca am vreo zece poze cu cainele doar intr-o singura postura. Le-am facut intr-o seara, pe cand stateam langa gardul unei scoli asteptandu-l pe sotul meu, care se oprise sa imi cumpere o punga de pufuleti. Da, cat a platit el o punga de pufuleti, eu am pozat cainele de zece ori, desi nu facea nimic iesit din comun, ba chiar din contra, era foarte calm si doar intorcea uneori capul dupa masini. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu