Nu mai mai satur sa vorbesc despre pisicutele mele. Sunt zile in care uit ca am treaba, uit ca mi-am facut niste planuri, si asta doar pentru ca micutele mele au chef de joaca, de alergatura, de rasfat. Cum as putea refuza un ghemotoc imblanit, cand el vine si mi se alinta pe la picioare si cere sa fie mangaiat? Cum as putea respinge acelasi ghemotoc atunci cand isi lipeste capsorul de obrazul meu? Cum m-as putea face ca ploua cand ghemotocul meu vine cu jucaria in dinti langa fotoliul unde stau si miorlaie, cerand sa ne jucam? Poate ca sunt si persoane care reusesc, insa eu nu pot, chiar nu ma pot abtine, asa ca las orice treaba si ma joc.
Un singur lucru ma enerveaza la pisicutele mele. Sunt atat de timide si modeste, incat atunci cand vreau sa le pozez jucandu-se, ele iau pozitia de drepti si nu pot fi clintite din loc nici macar cu jucarii sau mancare. Pe celalalt blog am scris articole - file de jurnal din viata de pisica si de multe ori mi-am dorit sa pun si poze care sa certifice spusele mele, insa pisicutele mele dragi
tocmai in acele clipe se ascundeau, de parca ar fi stiut ca vreau sa le fac vedete. Cea mica, pe nume Pufi, rasfatata Piticuta, pentru ca are picioare scurte si este rotunda ca un balon, cred ca ar putea fi pozata in pozitia ei preferata, dormind :) , insa Miti, rasfatata Mitonc, e argint viu, nu sta o clipa locului, nu poate fi surprinsa de aparatul foto.
Uneori ma intreb cum reusesc altii sa isi pozeze pisicutele in fiecare zi? Oare stau cu aparatul foto in mana, in loc sa se joace cu ele, asa cum fac eu? Oare profita de momentele de acalmie pentru sedintele foto? Habar nu am... Cert este ca eu am foarte putine poze cu pisicutele mele dragi. Voi incerca sa schimb asta in urmatoarele zile, iar acum va las cu una dintre pozele mele preferate, in care Miti - Mitonc poate fi vazuta cum se pregateste sa ia cu asalt cadoul primit cu ceva timp in urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu