Imi era foame. Prin frigider batea vant cu aroma de branza, iar camara exista numai intr-un vis al meu, un vis cu o casa mai mare si o gradina imensa, din care sa pot culege oricand doresc rosii, castraveti, dovlecei, cirese, zmeura... intelegi voi ideea. :) Pe masa din bucatarie aveam o pisica, dar era prea slaba pentru a putea gati ceva cu ea. M-as fi putut juca putin cu pisica, dar eram prea slabita de foame. In congelator am dat peste o punga d-aia cu de toate, de la morcov si fasole verde si pana la varza de bruxelles (o chestie mica si extrem de dulce, semanand leit la forma cu varza obisnuita).
Am aruncat continutul pungii intr-o craticioara in care clocotea un strop de apa, am pus si un praf de sare (ha, ha, multi ma vor injura pentru aceastar reteta incompleta, care nu spune cat naiba inseamna un praf de sare) si am aprins o tigara. Am eu o teorie conform careia fumul de tigara face ca senzatia de foame sa dispara sau macar sa se diminueze. Cautand o scrumiera, ochii mei curiosi au zarit prin fanta unui dulap ramas intredeschis o alta punga. Bogatie, lux, festin, strigau gandurile mele toate. O punga de farfalle. Cum, nu stiti ce sunt farfalle-le? Niste paste fainoase extrem de gustoase si satioase.
In Italia trebuie sa aveti totusi grija la felul in care glumiti pe seama lor, caci italienii folosesc cuvantul farfalla pentru a desemna chestia pe care romanii o mai numesc si pasarica. :))) Ca sa nu mai lungesc mult povestea, va spun doar ca am fiert pastele, le-am scurs, le-am amestecat cu legumele naclaite de bulion (etapa asta stiu ca am sarit-o mai devreme), iar deasupra am ras coltul de branza uscata ce zacea stingher in frigider. Credeam ca ma voi bucura singura de toate cele 500 de grame de farfalle, insa dragul meu sot mi-a stricat socotelile dupa ce a gustat: aha, deci astazi avem mancare boiereasca cu farfalle!
Nu era ea chiar boiereasca, dar cum foamea e cel mai bun bucatar, asa ni s-a parut. :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu