De-a lungul timpului am tot schimbat prin casa lustre, din diverse motive. De unele imi amintesc bine, pe altele le-am uitat de cum le-am dat jos din tavan. Tin minte ca am avut candva o lustra cu trei brate, toata din sticla. Era eleganta pentru acele vremuri, desi cam greu de intretinut, caci avea multe piese si praful se aseza usor pe ele. Poate va amintiti si voi acel model, reprezentand o planta cu flori si frunze lungi, striate. Se gaseau in doua variante - sticla alba (transparenta si matisata) si sticla verde. Eu m-am descurcat de o lustra alba - cu sticla transparenta si mai apoi am schimbat abajururile cu unele din sticla in mai multe culori (rosu, galben, albastru, portocaliu, amestecate fara a reprezenta un model anume). Am dat-o jos din tavan in momentul in care am observat ca tot poporul avea lustre ca a mea.
Acum cativa ani am optat pentru ceva mai simplu. Un soi de aplica - sendvis, de un galben viu, simpatic. Avea o singura hiba aceasta lustra - aplica: imi directiona lumina in tavan si ii fura becului din luminozitate. Enervant pe termen scurt, de-a dreptul periculos pe termen lung. Spre norocul meu, a decis sa moara singura, ca eu sa nu am mustrari de constiinta ca o dau jos din tavan si o inlocuiesc cu alta lustra.
S-a defectat si nimeni nu s-a obosit sa o repare. Ne-am decis sa cumparam alta. Voiam ceva simplu si, in acelasi timp, practic, caci eram satui de stat in obscuritate. Asa am ajuns sa cautam prin magazine si sa dam peste lustra cu trei brate pe care o avem acum. Ne-a placut modelul si ne-am repezit sa o cumparam.
Abia acasa am descoperit ca finisajele lasa de dorit. E drept, acum casa este luminoasa, nu imi mai scot ochii incercand sa citesc sau sa bag ata in ac, dar ma intreb ce fabrica a avut nerusinarea de a da drumul pe piata unui obiect nefinisat si cat de grabit poate fi cumparatorul, daca arunca banii fara sa se uite cu atentie la ceea ce cumpara, asa cum am facut noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu