Robert ar fi facut orice pentru fetita lui. Dintr-un copil obisnuit o transformase intr-o printesa, dar nu orice fel de printesa, ci una rasfatata, care considera ca toata lumea este a ei, ca totul i se cuvine, ca nu trebuie sa
depuna nici un efort pentru a primi tot ceea ce isi dorea. Si cum sa nu creada asta, cand parintii ei, mai ales tatal, ii indeplineau orice dorinta, de cum deschidea gura sa ceara? Daca la inceput a vrut o papusica, o carte de colorat, un balon sau o plimbare cu tricicleta, mai tarziu, pe masura ce copila crestea, ii cresteau si pretentiile.
Degeaba a incercat mama ei sa se opuna, sa ii explice sotului ca nu asa se educa un copil, ca ar trebui sa cunoasca de mica valoarea banului si sa respecte munca parintilor. Nu era nimic de facut. Robert isi iubea atat de mult fetita, incat stia ca o va rasfata mereu, ca ii va face toate poftele, indiferent cat ar trebui sa munceasca si sa lupte pentru asta. Cand vedea stralucirea din ochii copilei, cand ii simtea manutele infasurandu-se in jurul gatului, omul se topea, devenea moale ca o carpa.
Sigur ca fetita profita tot mai mult de slabiciunea tatalui, sigur ca pretentiile cresteau, sigur ca urma sa vina si momentul in care nimic nu ar mai fi multumit-o. Incepuse sa ceara haine frumoase, de firma, bijuterii scumpe, farduri despre care se spunea ca sunt cele mai bune de pe piata si, bine-nteles, cele mai scumpe telefoane ale momentului. Doar se stie ca printesele nu merg la scoala cu orice fel de telefon, nu?
Ne intorceam de pe munte. Eram o gasca mare, familii cu copii, cu bagaje, obositi si infierbantati. Printesa lui Robert era printre noi, mandra nevoie mare, cu mainile in buzunare, de parca s-ar fi plimbat pe bulevard. Doar nu se facea sa care vreun rucsac, nu? Era singura care isi permitea sa zburde ca o caprita prin iarba, sa se tavaleasca de-a lungul muntelui, sa culeaga flori si sa butoneze telefonul abia primit cadou de la tati al ei.
La traversarea apei, printesa isi scapa telefonul. S-a auzit un scurt tipat, amplificat de ecou, apoi s-a lasat tacerea. Ochii nostri priveau de la fata la tata, apoi spre telefonul din apa. Nu stiam cum va reactiona Robert. Fata, vazand toate privirile atintite spre ea, nu a avut de lucru si a dat cu piciorul in telefon, aruncandu-l pe mal. S-a repezit la el si a mai tras un sut, lovind bijuteria aceea de telefon de o piatra. "Si asa ma plictisisem de el! Imi cumperi altul, tati, nu-i asa?" au fost primele ei cuvinte. Pentru prima data in cariera lui de parinte, Robert a realizat ca facuse o greseala imensa rasfatand fata peste masura.
S-a aplecat, a luat telefonul, l-a invelit intr-un colt al tricoului, incercand sa il usuce si i-a spus fetei pe un ton ferm ca nu va cumara altul, ci il va repara pe cel dispretuit de printesa. Lacrimi, tipete, rugaminti, nimic nu mai functiona. Robert s-a tinut de cuvant, a dus telefonul la reparat (nu a avut nevoie decat de o inlocuire geam display iphone 4) si i l-a inapoiat fetei, cu promisiunea de a nu mai cumpara nimic pana cand nu va dovedi ca poate respcta eforturile pe care el le facea.
Sigur ca asta nu s-a intamplat intr-o zi, nici macar intr-o luna, dar intr-un final, fata si-a schimbat comportamentul, iar Robert si-a recunoscut greselile si a incercat sa le indrepte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu