De unde sa iti iei materiale pentru hidroizolatii

Despre Florin, unul dintre primii mei prieteni, am mai povestit de cateva ori pe blogul de suflet. Alaturi de el nu puteam sta serioasa, nici nu puteam duce o viata normala, asa cum fusesem invatata ca este o viata
normala. Baiatul avea un camion si o Dacie. El m-a invatat sa conduc masinile, el mi-a insuflat curaj, iar eu l-am rasplatit spargand oglinzile camionului si arzand piese pe la motorul Daciei. :) Inca nu stia ca anumite lucruri nu trebuie sa fie atinse de maini "gingase" de femeie. :)
Firma la care lucra il trimitea de cateva ori pe an la Mangalia, pentru a duce pe santierul naval butoaie cu o solutie hidroizolanta, folosita la repararea vapoarelor. Acolo am stat prima data aproape de un vapor, acolo m-am mirat de marimea si grandoarea navelor. Acolo am vazut in ce conditii lucrau muncitorii, in soare si inspirand mirosul acelei substante hidroizolante. Sa va spun doua cuvinte despre acea solutie.
O iubeam si o uram, in acelasi timp. Avea un miros atat de puternic si inabusitor, incat intra cu usurinta in cabina camionului, desi butoaiele erau inchise ermetic sau aproape ermetic, desi gonind cu camionul pe sosele, normal ar fi fost sa lasam mirosul in spate. Nu, acest miros ma urmarea oriunde as fi mers, ma sufoca, imi provoca stari de nervozitate si ma facea sa regret ideea de a merge la Mangalia.
Iubeam acel miros? Da, il si iubeam, in timp ce il uram. Era un amestec de miros de benzina cu ceva, nu stiu exact cu ce, dar imi dadea un fel de dependenta, imi lipsea atunci cand coboram din camion si ma indepartam de sursa. Cumva, acel miros imi ramanea in nari mult timp. Chiar si acum, dupa atat de multi ani, in timp ce scriu, imi revine in memorie la fel de puternic ca atunci si ma apuca dorul de el. :)
Imi mai amintesc de o oprire la o fabrica din Buzau, un loc urat, unde o mare multime de femei lucrau in conditii mizerabile, dupa parerea mea de atunci. Filatura buzau era un loc plin de praf, de ate care se lipeau de piele, intrau in nas, in plamani, un loc umed, in care ploaia intra ca la ea acasa. Pentru asta am mers acolo, sa lasam cateva butoaie de material hidroizolant, ca o echipa de muncitori sa repare acoperisul fabricii.
Nu se mai fabrica acest material, din cate stiu. Muncitorii care lucreaza in constructii sau pe santierele navale au scapat de chinul indurat la inhalarea acelui miros. Produsele moderne sunt mai blande cu organismul uman si fac o treaba la fel de buna sau poate chiar mai buna. Acum totul este mai simplu ca altadata, iar cei care au nevoie sa isi izoleze o casa, o constructie oarecare, nu se mai vad nevoiti sa se roage de muncitorii de pe santiere pentru o galetusa de material. Este suficient sa caute hidroizolatii de la idealmix.ro si problemele lor sunt ca si rezolvate, fara efort, fara batai de cap, fara riscuri si la un pret bun.
Singurul meu regret este ca ei nu vor simti mirosul pe care eu il iubeam si il uram, in acelasi timp. :)