De cand s-a maritat, Luminita a trait doar in Italia, alaturi de sotul ei si de familia acestuia. Nici macar in concediu nu reusea sa ajunga in tara, in iubitul ei Cluj, sa isi vada neamurile, sa stea cateva zile alaturi de nepoti cateva
zile, sa colinde prin Gradina botanica, pe strazile curate unde copilarise sau pe dealurile atat de indragite din jurul orasului. A preferat ca vacantele sa le petreaca pe plajele din Italia, prin orasele renumite ale Spaniei sau in muzeele Parisului.
I se parea o binecuvantare faptul ca acum isi permitea sa vada orice loc al lumii ar fi dorit si profita de acest lucru, dornica sa cunoasca cat mai multe, sa faca poze si si se distreze acolo unde nu ajunsese vreodata altcineva din neamul ei. Era fericita si multumea cerului pentru norocul de a-si fi gasit sufletul-pereche in acest italian brunet, cu parul ondulat si putin grizonat, un om de o bunatate rara, pe care il indrageau toti de la prima vedere.
Ii oferise tot ce si-ar fi putut dori o femeie: iubire neconditionata, deplina si sublima, asa cum doar in carti mai gasesti, stabilitate psihica si chiar financiara, o integrase cu succes in familia lui, unde se bucura de fiecare clipa, unde era considerata ca fiind fiica si nu nora adusa de peste hotare. Intr-un cuvant, doua, Luminita era cu adevarat fericita in Italia.
Totusi, nu si-a dat seama ca ii lipseste ceva pana cand nu a primit invitatia de nunta din partea verisoarei Claudia, pana cand nu au inceput sa se pregateasca pentru plecarea in Romania. Abia atunci au dat amintirile navala, abia atunci a inteles ca nu va fi niciodata pe deplin a Italiei, ca o parte a sufletului ei va ramane intotdeauna in Cluj, orasul care o crescuse si pe care il iubea cu toata fiinta ei.
Luminita si sotul ei au petrecut doua saptamani acasa la mama ei. Si-a dus sotul in toate locurile pe care ea le iubea si pe care le considera de o frumusete nepamanteasca, l-a plimbat pe la neamuri si l-a pus la treaba alaturi de viitorul mire, iubitul Claudiei. Aveau multe de pregatit si de pus la punct inainte de nunta si italianul adora agitatia care se facea in jurul multasteptatului eveniment. Se implica de parca ar fi urmat sa se insoare chiar el. Tot italianul a fost cel care a ales locul in care sa faca fotografiile.
Au gasit un fotograf cluj care a acceptat fara rezerve sa urce cu ei pe dealurile inverzite, sa ii fotografieze in natura, sa imortalizeze aceste momente unice in viata fiecarui om si in special in viata Claudiei, de la care mostenise Luminita dragostea pentru natura, pentru verde, pentru frumos. De atunci, an de an se intorc la Cluj, an de an apeleaza la acel fotograf si an de an se intorc in Italia fericiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu