Arsenalul femeii

Ceea ce intelegea Ruxandra prin haine comode nu semana deloc cu ceea ce gandeau colegele ei de birou, care veneau la serviciu imbracate elegant, de parca ar fi fost niste papusi abia scoase din cutie. Isi
accesorizau orice tinuta, erau mereu machiate si coafate in pas cu ultimul racnet al modei, erau o incantare pentru ochiul oricarui privitor.
Doar ea, Ruxandra, prefera sa vina la serviciu in tinutele ei lejere, in blugii ei vechi, cu o camasuta oarecare aruncata parca in graba peste pielea proaspat spalata. Nemachiata, corect pieptanata, data cu un strop de parfum langa ureche si un alt strop la incheietura mainii, cu lanticul ei vechi de argint la gat, lantic de care nu se despartea niciodata. Desi te frapa aspectul ei de cum intrai in birou, Ruxandra nu se sinchisea de diferentele dintre ea si colege.
Totul pana in ziua in care a intrat in birou EL, colegul cel nou. I-a furat mintile din prima clipa, a facut-o sa viseze in singuratatea casei asa cum nu visase nicicand, a facut-o sa creada ca viata poate fi traita si altfel, ca nu intotdeauna ceea ce este comod este neaparat si bun. Si-L dorea pentru ea, simtea ca EL este alesul, ca pentru dragostea lui merita sa lupte pana in panzele albe. Si se intreba care si unde sunt aceste panze albe... Sa fie oare o referire subtila la voalul de mireasa?
Ruxandra, fire deschisa, devenise dintr-o data timida. Nu mai scotea o vorba la birou, nu se mai baga in discutiile care se iscau. Cu capul in monitor, parea absorbita de ceea ce facea. In realitate, toata atentia ei era indreptata spre vocea masculina care o fermecase din prima clipa, spre ceea ce EL povestea colegelor, spre tot ceea ce era legat de EL. Observa plina de invidie si neputinta cum colegele ei ii faceau ochi dulci, cum incercau sa ii atraga atentia asupra lor, cum isi plimbau fustele si pantofii cu tocuri inalte prin fata lui.
Intr-o seara, stand singura in bucataria pustie si parca deodata rece, Ruxandrei i-a trecut prin cap ca simplitatea ei il face sa nu o vada, sa nu observe prezenta ei in birou, printre atatea femei elegante. Era pentru prima data in viata cand femeia isi dorea sa fie altfel, sa se ingrijeasca mai mult, sa fie asa cum erau colegele ei. Nici nu mai credea ca si-ar incalca principiile daca ar merge la un salon de coafura, daca s-ar machia putin si mai ales daca ar renunta la blugi si si-ar cumpara tinute office romania, daca si-ar schimba felul de a se imbraca si a se purta.
Important era sa ii poata atrage lui atentia, sa il faca sa o vada ca pe o femeie interesanta, nu ca pe un posibil partener de volei sau patinaj. Abia acum intelegea de ce mama ei insistase mereu pe feminitate, pe ceea ce scoate femeia in evidenta intr-o multime. Nu, blugii nu faceau parte din arsenalul de bataie al unei femei moderne. Mama avea dreptate, asa cum avusese intotdeauna, chiar daca Ruxandra refuzase sa o asculte. Primul pas era facut...