Am orbit florile

Vad tot mai des fotografii deosebite, altfel de cum le stiam eu, altfel fata de cele despre care spunem de obicei ca sunt reusite. Nimeni nu se mai jeneaza sa puna pe blog sau oriunde in alt spatiu public poze care
altadata ar fi fost considerate rateuri.
Si pentru ca am prin calculator cateva poze facute in vara anului trecut, poze pe care de rusine nu le-am scos pana acum la iveala, mi-am spus ca as putea incerca sa le arat lumii, specificand totusi ca intra intr-o categorie aparte, cea a pozelor care din nepriceperea fotografului ar putea fi considerate rateuri, dar nu sunt tocmai datorita faptului ca au ceva unic, care le face speciale.
Primisem un aparat foto in probe si iesisem prin oras, in cautarea a nici eu nu stiam ce. Doream sa fac poze, sa pun pe blog tot ce gaseam frumos prin orasul meu. Ochi critici, afurisiti, de femeie nascuta in zodia fecioarei, ochi care in acea zi nu voiau sa vada decat gunoaie, case darapanate, oameni tristi. Am incercat sa pozez o albina, m-a batut soarele in cap un sfert de ora si tot nu a iesit asa cum as fi vrut eu.
Dezamagita, ma intorceam agale spre casa. Mi-au iesit in cale niste flori si m-am grabit sa le trag in poze, sa nu ajung acasa fara nimic. Din pacate sau poate din fericire, habar nu avem cum sa umblu la setarile acelui aparat, asa ca am orbit toate florile cu blitzul. Ce a iesit, veti vedea mai jos. Mie mi se pare ca sunt frumoase chiar si asa, batand rapid din ochi pentru a scapa de lanterne cu care le-am orbit. Culmea este ca reusesc sa ma orbeasca si ele pe mine cand le privesc. Cel putin asa mi se pare... Voi ce credeti?