descoperit ca imi place sa ma joc asa. De ce mi-ar pasa, daca aceasta joaca imi da o stare de bine, ma inveseleste si imi acorda atata liberatate? Nu scriu pentru altii, nu scriu pentru a fi laudata, nu scriu decat pentru propria mea placere. Dupa cele doua incercari esuate de pe celalalt blog, m-am decis sa ma joc in continuare aici, unde intra mult mai putini oameni cunoscuti.
Cui ii pasa de ma exprim in versuri fara rima, fara capat, fara morala, fara nimic sau in proza? Ma uit la foaia alba si nu stiu ce voi scrie. Las degetele sa alerge singure, sa aleaga si culeaga de pe tastatura ce doresc...
Imagini rasturnate
Ma vezi activa din zori si pana-n noapte
Si esti convins ca am descoperit reteta,
Ce-asigura succesul in blogging si in viata,
Uitand sau nestiind ca asta e munca de ocnas.
Vezi ca m-am ridicat putin si iti imaginezi
Ca am ceva secrete bine ascunse in sertar.
Te-nseli si tu, se-nseala toti, este doar munca...
Este efortul de a scrie zilnic, de a scrie des,
Timp de un an si jumatate pe un blog,
Si inca de a comenta pe alte-o suta,
De a ma face cunoscuta si de a cunoaste
Oameni cu suflet mare, oameni care scriu,
Asa cum nu as fi crezut ca e posibil...
Sa nu-ndraznesti ca sa ma judeci,
Ca uneori, pe blogurile mele apar
Articole pentru care am fost platita.
Mi-am transformat pasiunea de a scrie,
M-am folosit de ea atunci cand au venit oferte
Si-am scris advertoriale, am scris pe bani.
Cine esti tu, de indraznesti sa vii
Si sa imi spui ca este o greseala,
Ca scrisul meu te enerveaza, ca-i pe bani?
Ca ti-ai schimbat impresia despre mine,
Vazand ca blogurile sunt pline de reclame...
Vezi o imagne rasturnata, o vezi mai mica?
Si crezi ca-mi pasa daca nu mai treci
Sa ma citesti asa cum ai facut odinioara?
De m-ai citit atata timp si nu ai inteles nimic,
Nici tu nu pierzi, nici eu nu pierd daca ne despartim.
M-am micsorat in ochii tai atenti
Si ti-ai schimbat impresia despre mine?
Nu vezi ca totul e mai clar asa?
Nu vezi ceea ce vad acei ce vin in continuare?
Drum bun, cale batuta, eu nu te mai retin...
Vienela, te iubesc de mor! Toţi, dar absolut toţi cunoaştem munca ta titanică. Toată " poezia ta" e chiar o muncă în sine. Eşti minunată, eşti sinceră şi pătimaşă. Mă enervezi de mor că nu accepţi laudele, care nici măcar laude nu sunt, ci doar constatări. Mâine dacă aş putea face bani din scris aş face-o. Carte-i ipocritul să zică...nu! Bravo lui că are. Dacă aş avea mai mulţi aş urca acum in masină şi m-as opri la Ploieşti să te imbraţişez. Atât. Dar intr-o zi tot fac asta. Ah, şi să ştii că nu fug nicăieri, dar poate fugi tu după mine când o să-ţi spun că tot a joacă seamănă, nu a versuri. Doar dacă imi termin paharul cu coniac şi văd lucrurile altfel. Doamne, ce te iubesc! Ţi-am mai spus?
RăspundețiȘtergereAdriana
Adi iubita, eu te iubesc si pentru ca esti sincera, printre altele. Stiu ca nu-s versuri, dar imi place sa imi vad cuvintele asezate in aceasta forma. Am impresia ca fredonez un cantecel cand scriu asa. :)))
ȘtergereNici eu nu am prea multi bani (de fapt, s-ar putea sa am mult mai putin decat tine), dar stiu ca va veni o zi cand nu voi mai tine cont de asta si atunci ne vom vedea. Nici nu insist deocamdata, pentru ca nu mi-am dat chiar toate mastile jos si nu vreau sa dezamagesc. Poate ca acesta este si motivul pentru care nu pot accepta laudele.
Stai sa imi pun si eu un spriţ, sa pot privi si din alt unghi si sa imi imaginez ca esti aici, cu mine...
Primeste deocamdata dragostea mea, atata cata poate fi in virtual! Te iubesc!
Da, e munca de ocnas, stiu prea bine si nu pot decat sa te admir si sa te felicit. Brvao fata draga!
RăspundețiȘtergereStiu ca tu intelegi bine ceea ce vreau sa spun si iti multumesc ca imi esti aproape!
Ștergere