Ecologistul din mine

De cand ma stiu, de cand am avut primul gand constient, sunt ecologista convinsa. Sunt insa un ecologist ciudat, egoist, un ecologist care se preocupa de binele acestei planete, care uneori chiar se implica in
actiuni care sa ajute flora, fauna, apele si tot ceea ce are frumos si valoros natura, insa nu ezita sa rupa o floare care ii place. Da, acel gen de ecologist sunt.
Am scris pe blogurile mele pentru diverse campanii, am castigat cativa stejari rosii, care au fost plantati undeva la Snagov, am vorbit mult despre reciclare si beneficiile pe care aceasta le aduce bugetului nostru si planetei-mama, am luat si voi lua parte activ la campania de curatare a tarii de gunoaiele aruncate la intamplare. Se cheama ca iubesc planeta, natura, viata, nu?
Si atunci cum pot explica faptul ca atunci cand visez sa ma mut de la bloc la casa nu vad in fata ochilor decat o casuta in varf de munte, cu baza acoperita de piatra de rau, cu etajul din busteni taiati pe lungime in jumatati, cu bazine in curte, in care sa inoate pestisori multicolori? Ce fel de iubitor de natura sunt eu daca imi doresc o casa din lemn, piatra si pesti inchisi intr-un bazin?
Cum de aleg sa citesc doar carti tiparite si cum de visez ca prietenii nostri de familie, care au o fabrica de mobila, sa imi faca prin casa lucruri in lemn si nu din plastic sau alt material? Sa fie si acesta un mod de a iubi natura sau este doar egoismul meu feroce, care ma face sa imi doresc lucruri de calitate, indiferent de pretul ce va trebui platit? Ma intreb si va intreb, pentru ca nu mai inteleg nimic.
Tot ce stiu sigur este ca trec in graba pe langa depozite cum este Depozit-Cherestea-Chitila.ro lemn cherestea si ma gandesc ca tare bine mi-ar prinde si mie ceva materiale de acolo. Privesc pe geamul masinii sau al trenului si inteleg ca nu mi-as face niciodata o casa daca nu mi-as permite sa o invelesc in lemn, ba chiar imi amintesc cat de mult imi placeau portile inalte pe care le vedeam prin Maramures. Sunt convinsa ca la gardul casei mele s-ar aseza cuminte o astfel de poarta, chiar daca in zona mea nu are nimeni. Sau poate tocmai din acest motiv. :)
Ecologistul din mine se revolta cand vede oamenii calcand cu nepasare pe florile crescute salbatic in munti, insa nu pleaca de acolo pana cand nu isi aduna un buchetel pentru acasa. Ecologistul din mine se enerveaza cand afla ca apele au fost poluate si pestii stau cu burta in sus la suprafata, dar incurajeaza pescuitul oceanic, cheltuind bani grei pentru a-si satisface placerea de a manca peste. Ecologistul din mine ii condamna pe cei ce isi arunca gumele de mestecat pe jos, de unde le aduna pasarile cerului, care si mor din acest motiv, dar regreta nespus zilele de altadata, cand manca zilnic vanatul adus de tata.
Sa-mi spuneti voi de credeti ca sunt ecologist sau doar o prefacuta ce se gandeste intai la placerile ei... :)