Marinar de cursa lunga

Primise la majorat cel mai frumos cadou pe care si l-ar fi putut dori o domnisoara plina de ifose cum era ea. Tatal ei, vazand ca se descurca bine la volan, ca luase permisul din prima incercare, ii oferise
micuta, dar cocheta masina ce fusese a mamei ei, care murise cu cativa ani in urma. De atunci statea micuta Mazda nebagata in seama, in garajul aglomerat.
Acum, in chiar ziua in care Laura implinise 18 ani si venise acasa cu permisul de conducere de pe care nu se uscase cerneala, tatal ei ii intinsese, cu un zambet larg pe chip, cheile masinii. Emotia Laurei a fost atat de mare, incat nu a putut raspunde altfel. A zambit la fel de larg si a inceput sa planga de fericire ca tatal sau avea incredere in ea, dar si de dorul celei care se stinsese prea devreme.
Timp de aproape opt ani a condus Laura masina cat o buburuza si nici un incident nu i-a tulburat drumurile facute prin oras sau in afara lui. Soarta Laurei parea sa fi fost scrisa inca de la nastere. Era o fata cuminte si norocoasa. in ziua casatoriei, socrii i-au oferit o Toyota rav4, considerans ca micuta Mazda nu i se mai potrivea, ca avea nevoie de o masina care sa impresioneze si in care sa o stie protejata.
Insa Laura, desi s-a bucurat de gestul socrilor, nu se putea acomoda cu acea masina. Avea impresia ca s-a urcat intr-un tanc, ca nu mai incape pe sosea, ca nu va putea stapani in veci acel urias. Ii era dor de masinuta ei, de miniatura pe care o cunostea si o stapanea. Dar cum sa le spuna socrilor ca se teme sa intre pe poarta cu Toyota, cum sa le spuna ca ii este greu sa o parcheze in orasul atat de aglomerat, cum sa le spuna ca nu poate conduce "tancul" asa cum si-ar dori?
Cel care i-a inteles imediat framantarile si care a luat atitudine a fost sotul ei, asa cum era si normal. el ii vedea ezitarile, ii citea frica din priviri si incerca sa o incurajeze. Cea mai buna si mai la indemana solutie a fost sa caute pe internet navigatie dedicata site si sa ii comande Laurei diverse sisteme de navigatie care sa ii usureze sofatul, sa ii redea increderea in ea si sa o faca sa inteleaga ca Toyota rav4 nu este tanc, ci o masina putin mai mare, in care ea poate sta in siguranta.
De atunci, Laura nu doar ca adora sa conduca mastodontul, cum ii place ei sa spuna, dar simte ca are un curaj nebun, ca Toyota a devenit parte din ea si nu mai tremura cand trebuie sa isi parcheze masina in spatii inguste sau intre pe poarta casei. Le multumeste mereu socrilor pentru ideea de a-i fi oferit o masina mare si sotului pentru ca i-a redat increderea si a transformat-o in marinar de cursa lunga, dupa cum ii place Laurei sa glumeasca.