Nu stiu daca mi se pare doar mie sau mai sunt si altii care adora aceasta floare considerata uneori banala, alteori folositoare... Cand vad lanurile cu floarea soarelui, simt cum imi creste inima si cum as vrea sa le
imbratisez pe toate, sa fur ceva din frumusetea lor, sa ma scald in galbenul cu care natura le-a pictat si sa imi culc obrazul peste negrele lor seminte, sa ma las atinsa de puful lor usor aspru, ca un obraz de barbat tanar, curat si parfumat.
Chiar si vazand o singura floarea soarelui, crescuta intamplator pe un morman de gunoi, pe un morman de balega uitata in fund de gradina, ma incearca aceleasi sentimente, pentru ca aceasta floare da frumusete locului in care se naste si creste, facandu-te sa uiti orice altceva ai fi gandit pana atunci.
Astazi vreau sa va arat cateva poze cu minunata floare a soarelui, dar inainte trebuie sa fur cateva cuvinte din cele scrise pe celalalt blog al meu, unde va asteapta poze frumoase si o intreaga poveste in care floarea soarelui isi plange soarta. Asadar, Port in mine fructul pacatului:
"Nu mi-aş fi imaginat vreodată ca vei permite ca nenorocirile să se abată asupra mea, fără să mă protejezi, fără să urli, să ţipi, să te zbati pentru a mă scăpa de necaz şi de rusine! Te-ai uitat, roşu la faţă şi parcă excitat, cum eram violată…"
Frumoase fotografii ! Cea de-a treia, mai ales, in care floarea-soarelui parca ar fi o promisiune de aparare impotriva norilor negri ce stau sa porneasca o furtuna. Inspirat si textul la care ai facut trimitere. Ai condei, felicitari !
RăspundețiȘtergereOff topic - Am incercat de doua ori sa intru pe blogul celalalt si a aparut, in locul lui, acest anunt: ”Resource Limit Is Reached
The website is temporarily unable to service your request as it exceeded resource limit. Please try again later.”
Mai incerc eu si mai tarziu, dar m-am gandit ca e bine sa stii asta.