Transport de tot felul

Am copilarit intr-un apartament mare, cumparat de parintii mei imediat dupa ce m-am nascut. Acolo au adunat de-a lungul timpului atat mobila de buna calitate, valoroasa atat din punct de vedere material, cat si
placuta ochiului si sufletului. Pe langa mobila noua, aveam stranse in balcon piese vechi de mobilier, aduse de catre parintii mei din casele in care locuisera. Ca in orice locuinta, pe langa toate astea, in timp s-au adunat o multime de alte lucruri inutile, pe care nu stiam unde sa le inghesuim si la care nu ne induram sa renuntam.
Dupa moartea tatalui meu, lucrurile s-au mai schimbat. Mamei ii era greu sa plateasca ratele ramase, sa creasca doua fete adolescente si sa intretina un apartament imens. Visa sa il vanda, sa cumpere ceva mai mic, dar ceva parca o retinea. Anii au trecut, noi ne-am marit, sora mea s-a maritat si s-a mutat la sotul ei. A mai trecut o perioada, mama s-a recasatorit si ea, iar eu am ramas singura in casa aceea.
Dupa discutii lungi si obositoare, ne-am decis de comun acord sa vindem apartamentul si sa cumparam doua mai mici. Usor de zis, greu de facut. Eu visam sa imi cumpar o casa, mama nu era de acord, spunand ca nepotul ei va creste la oras, intr-un apartament, nu la casa in cine stie ce sat uitat de lume. Intr-un final, ne-am aranjat. Am gasit ceea ce ne doream, am vandut apartamentul si urma sa ne mutam in casa noua. Dar ce sa facem cu toate lucrurile adunate in 25 de ani? Unde si cum sa le inghesuim?
Asta ne-a dat cele mai mari batai de cap. Pe atunci nu auzisem inca de http://www.transportdetotfelul.ro/ si mult am alergat prin oras sa cautam o masina potrivita, care sa ne scoata din impas. Ori erau prea mici, ori prea mari, ori nu aveam oameni care sa ne ajute la carat. Eram dispuse sa platim deranjul si nu aveam cui. Era atat de greu sa gasesti o firma care sa se ocupe de tot... Mobila trebuie sortata si urcata in masina. O parte mergea in noile apartamente, o alta parte putea sa dispara, nu ne interesa unde.
Cand auzeau ca nu are cine sa ne urce toate lucrurile in masina, soferii fugeau mancand nori, iar noi o luam de la capat cu cercetarile. Intr-un final, vazand ca nu gasim o solutie salvatoare, am apelat la prieteni pentru o mana de ajutor, lucru pe care am fi vrut sa il evitam. Am inchiriat o masina si ne-am chinuit sa facem noi treaba. Nu a iesit prea bine, dar despre asta voi povesti altadata. Unde erati pe atunci, transportdetotfelul?