Gasisem pe facebook un anunt care mi-a atras imediat atentia. Cineva oferea spre adoptie un motanel foarte, foarte frumos. Pagina avea descrierea in detaliu a animalului, poze cu el in diverse ipostaze si
o adresa de mail la care puteai face cererea. Vazut, placut, trimis mail.
Primesc o lista interminabila de intrebari "tipice" pentru adoptie, la care eu trebuia sa raspund pentru a dovedi ca il pot intretine pe Vladimir, cum se numea motanul de care ma indragostisem atat eu, cat si familia mea.
Plina de avant si sinceritate, raspund rapid intrebarilor si astept raspunsul de la pis,pis. Da, nu radeti! Persoana care mi-a trimis intrebarile isi spunea pis, pis.
Ii spun cate camere am, ce venituri, ce fel de hrana ii voi da pisoiului, cati membri are familia mea etc. Intrebarile erau facute astfel incat sa afle totul despre noi in cateva clipe. Probabil nu i-am atras atentia prin nimic, pentru ca nu mi-a mai raspuns de atunci la mailuri, facandu-ma sa ma intreb daca posibilitatea de adoptie a acelui pisoi era reala sau era doar un mod de a gasi persoane cu bani, numai bune de jumulit direct in casa lor de catre niscaiva hoti.
Sfatul meu este sa nu procedati ca mine, sa nu va incredeti in cei care semneaza pis, pis, chiar daca va arata poze cu pisici frumoase. Nu dati prea multe detalii despre voi, despre veniturile pe care le aveti, despre ceea ce aveti in casa. Iar daca il intalniti pe Vladimir, pisoiul uimitor de frumos cu care ne-au pacalit pe noi, sa stiti ca si in luna februarie avea tot 5 luni. Acesta este Vladimir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu