noastra, a copiilor, care mancam si de la mama, si de la vecina. Noroc ca pe atunci copiii alergau mult pe afara, astfel ne-am mentinut subtirei, atat eu si sora mea, cat si baietii acelei vecine.
Isi dorea mult sa aiba fetite. Toata ziua tricota rochite, pe care mai tarziu ni le facea cadou. Dintre ele, imi amintesc bine o rochita roz, pe care am purtat-o mult timp cu drag. Astazi am gasit pe un site american o rochie aproape identica cu cea facuta de vecina mea. Ma intreb de unde se inspira vecina, atunci cand pregatea noi si noi modele de bluzite si rochite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu