isi propune sa ajute copiii din centrele de plasament ale judetului Hunedoara. Nu vor decat sa colecteze jucarii pentru acesti micuti ai nimanui, iar eu va cer sprijinul in numele ei si al copiilor din centrele de plasament.
Nu stiu cum este sa cresti fara parinti. Cand mi-am pierdut tatal, nu mai aveam nevoie de jucarii, dar dragostea lui inca imi lipseste. Nu ma voi acomoda niciodata cu aceasta pierdere. Incerc sa imi imaginez ce este in micile suflete ale copiilor abandonati sau orfani si nu reusesc pe deplin. Dar mi se strange inima gandindu-ma cat de greu le este sa isi inceapa viata fara dragoste, fara posibilitati materiale, fara nimic.
Nu vreau sa intreb cat costa o jucarie. Pentru unii inseamna destul de mult, pentru altii mai putin. Vreau doar sa va amintesc ca acesti copii fac si ei parte din pepiniera acestei tarii. Cum ii vom creste, asa ii vom avea. Avem nevoie de tineri tristi si fara sperante? Sau ii vrem puternici, curajosi si dornici sa traiasca printre noi?
Ce inseamna o jucarie, o carte, o hainuta? Va las sa va intrebati, sigura fiind ca raspunsul le va aduce un zambet larg pe chip copiilor din centrele de plasament, care nu ne au decat pe noi.
PS: Le pregatesc si eu un mic pachet, pentru ca nu pot altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu