Unde ne reparam masina?

Eram foarte, foarte tanara si imi place sa distrug conduc masinile prietenilor, pentru ca ai mei nu aveau. Faceam ce faceam si stricam ceva pe la motor, spre disperarea celor care imi dadusera cu incredere masina
pe mana. Nu facusem scoala de soferi, nu aveam permis de conducere, dar asta nu ma impiedica sa gonesc cu masinile altora pe sosele si pe campuri pustii, cu inconstienta celor 18 ani abia impliniti. Nu stiam cat costa reparatia masinii, nu imi pasa ca prietenii mei erau certati de parintii care cautau mai apoi un service bun, unde sa dreaga ceea ce stricasem eu.
Important era sa ma distrez, sa invat cum se stapanesc sutele de cai naravasi de sub capota si sa ma laud in fata prietenelor ca stiu sa invart volanul si sa apas pedalele. Abia cand m-am maturizat mi-am dat seama ca ceea ce facem era inacceptabil. Mecanicii cu adevarat buni erau rari si nu faceau nimic pe ochi frumosi, banii se castiga muncind din greu, iar viata este bunul cel mai de pret pe care il avem, asa ca trebuie pazita cu grija.
Plec intr-o seara cu niste prieteni la munte, asa cum obisnuiam sa facem la fiecare sfarsit de saptamana (avantajul celor care locuiesc la un pas de Valea Prahovei). La margine unei paduri, putin mai sus de Sinaia, imi vine ideea de a cere sa conduc putin, cale de un kilometru, doi. Vecinul meu, increzator si darnic, coboara de la volan si imi permite sa ii iau locul. Nici in ziua de azi nu stiu ce i-am facut bietei masini, ca nu a vrut sa ne mai asculte. Am ramas intr-un oras de munte, fara prea multi bani la noi si fara masina care trebuia sa ne aduca acasa.
Nu ma intrebati ce au spus parintii lui cand ne-au vazut intorsi fara masina, obositi si speriati, cu amenda primita pe tren fluturand in vant, ca nu va spun. Inca imi mai iau obrajii foc la amintirea acelei clipe, mai ales ca vina era in totalitate a mea. Atunci a fost ultima data cand m-am urcat la volanul unei masini, mai mult pentru ca am constientizat ca puneam si viata mea si pe ale altora in pericol, pentru ca nu invatasem decat privind la altii cum se conduce o masina.
Totusi, masinile se strica si daca sunt conduse de oameni priceputi, care au experienta. De curand, niste prieteni care se intorceau in tara de la munca, s-au trezit ca li s-a stricat masina in Arad. Nu cunosteau pe nimeni acolo, nu stiau unde si-ar fi putut rezolva problemele. Spre norocul meu, unde dintre bloggerii prieteni locuieste in acest oras. El ne-a sfatuit ca pentru reparatii mecanice arad sa apelam la firma pe care o gasiti dand clic pe link. Totul a mers rapid si s-a rezolvat cu bine, ceea ce i-a facut pe prietenii mei sa imi ofere un suc atunci cand au ajuns acasa cu masina reparata (l-ar fi dat oricum, dar parca a avut alt gust asa). :)