Frunze de vita pentru sarmalute

Ani la rand, pe vremea cand eram de o schioapa, mama mea obisnuia sa faca macar o data la doua saptamani sarmalute in foi de vita. Erau preferatele mele, mai ales ca le stropeam din belsug cu smantana
sau iaurt, in functie de dispozitie. Aveau un singur defect acele sarmale. Ghemotocul de carne era rasucit intr-un metru de frunza, cu care riscam chiar sa ma inec, daca nu o mestecam indelung. :)
Am crescut, m-am maritat si a venit vremea sa fac primele sarmalute in foi de vita. Am adunat frunze cat mai mici, fragede, cu care luptam din greu. Erau fragile si se rupeau la cea mai mica miscare gresita. Dar copilul meu nu mai cauta un minut pana sa ajunga la boţul de carne. :))
Mi-am dorit sa pun la conservat frunze, sa am si pentru mai tarziu, cand vor fi imbatranit sau cand iarna ar fi batut la usa ferecata. Am incercat diverse metode: le-am bagat la congelator, dar nu mi-a placut gustul pe care il capatau.Apoi am incercat metoda prin care le conserva mama mea: intr-un borcan asezam un pat de sare grunjoasa, peste fiecare frunza de vita puneam sare grunjoasa, iar la final mai acopeream cu un strat de sare. Legam borcanul, il fierbeam la bain-marie si il asezam in camara. Frunzele isi schimbau atat culoarea, cat mai ales gustul. Nu mai semanau cu cele mancate primavara.
Apoi am gasit solutia ideala. Frunzele de vita proaspat culese, de marime cat mai mica, asezate cate zece intr-un manunchi rasucit, prinse cu un elastic, le bagam intr-un pet larg la gura, pe care il inchideam bine si il asezam undeva la rece. Asa procedez si acum, an de an. Frunza devine moale, numai buna de impaturit sarmale si are gustul proaspat de primavara. Fara sare, fara conservanti, fara efort (parca seamana cu o reclama treaba asta :) ).