joi, 11 iulie 2013

Cu iepurii pe balcon

Aveam vreo zece ani cand am gasit in piata o iepuroaica neagra de vanzare. Era pentru prima data cand puteam atinge un iepure si blanita clda si moale m-a fermecat. Am rugat-o pe femeie sa nu il dea
nimanui, ca ma intorc repede cu banii. Zis si facut! Am plecat in fuga spre casa, le-am cerut parintilor bani, spunand ca vor vedea cand ma intorc pentru ce mi-au trebuit si m-am intors la batrana ce vindea iepuroaica.
M-a invatat cum sa o prind de urechi pentru a o imobiliza, asigurandu-ma ca nu o doare. Cand am intrat cu ea in casa, emotionate amandoua (eu si iepuroaica), ai mei au avut reactii diferite: sora mea a fugit in dormitor, mama s-a uitat mirata, tata s-a bucurat, iar bunica a inceput sa bombane, cerand sa duc iepurele de unde l-am luat.
Nu l-am dus, ci am muncit alaturi de tatal meu sa ii facem o cusca spatioasa, apoi am invatat sa il hranesc, sa ii fac curat si sa ma joc cu el. Mama mi-a tinut isonul si a cumparat duminica urmatoare un iepuroi, sa nu se plictiseasca fata singura. Acesta era gri, cu ochii de un albastru ciudat, fermecator. I-am pus numele Cenusiul. Fata se numea Negruta si ne-a facut o multime de pui.
Incet, incet, balconul s-a umplut de custi cu iepuri si iepurasi. Primul pui cumparat avea botul scurt, iar vanzatorul ne-a spus ca este iepure belgian. Nu stiu daca era sau nu asa, cert este ca numele lui a fost Belgi si a ramas rasfatatul familiei, cel care avea voie sa intre in casa si sa roada firul de la telefon, covoarele si papucii, de parca ar fi fost catel. Arata cam ca cel din poza de mai jos, asa ca daca stiti cumva ce rasa este, va rog sa imi spuneti si mie.



Va las sa admirati cateva poze cu iepurasi, pe care le-am gasit pe pinterest.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu