Fluturas, dragalas, a zburat peste imas

Imi amintesc vag despre un cantecel invatat pe cand mergeam la gradinita, acum foarte multi ani. Era un cantec vesel, conceput special pentru copii. Usor de retinut, pe o linie melodicasimpla, ce putea fi cantat
pana si de afonii printre care ma numaram. Versurile sunau cam asa:
"Fluturas, dragalas,
A zburat peste imas
Si s-a dus, colo sus,
Intr-o tufa s-a ascuns."
Poate ca de acolo a plecat dragostea mea pentru aceste fiinte gingase, uimitor de frumos colorate si atat de fragile. Sau poate ca m-am indragostit de frumusetea lor inca de la prima vedere, din ziua in care am invatat sa alerg incercand sa ii prind, nestiind ca nu trebuie sa ii atingem, ca le facem rau atunci cand incercam sa ii admiram de aproape. Sa ii lasam sa zboare linistiti din floare in floare, iar noi sa le admiram gingasia doar privindu-i de la distanta sau din poze.