Spuneam dimineata ca voi lasa mai moale efortul de a tine atatea bloguri. Vacanta mea a fost scurta, insa am reusit sa ma deconectez total, uitand ca pe aici as mai avea cate ceva de scris, chestii ramane din secolul trecut, de pe vremea cand as fi vrut, dar nu puteam de oboseala. Ca vreau sau ca nu vreau, e musai sa termin ce am inceput. In orice rau e si un bine, se spune. Asa si acum, aici... E rau ca nu pot, macar pentru o perioada, sa scriu doar pe blogul bun, doar ceea ce doresc, insa e bine ca asa mai adun ceva banuti pe card, pentru urmatoarea vacanta.
Aveau dreptate cei care imi spuneau ca cel mai greu imi va fi la intoarcere, ca voi avea nevoie de o zi, doua, trei, pentru a ma reconecta la pulsul blogosferei, la tot ceea ce reprezinta munca unui om cu blog. Simt cu fiecare particica a corpului meu cat este de dificila intoarcerea, cat de dor imi este (deja) de zilele in care leneveam fara nici o grija...E drept ca astazi am fost blogger cu o jumatate de norma
si ca, de fapt, m-au obosit plimbarea pana in centru, plasele pline de cumparaturi, caldura si aerul greu din troleibuz, invartitul in cratita timp de doua ore, pachetelele de carne pregatite pentru pisicuta, prajitura cu prune, mult prea gustoasap entru a lasa ceva in farfurie... :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu