Colaje autobiografie

M-am intins in pat dupa-amiaza, sa imi odihnesc putin ochii si creierul. Prin gand mi-au trecut diverse amintiri si idei, alcatuind adevarate colaje autobiografice. Dorinta de a face ceva in plus fata de blogging, urmata aproape imediat de intelegerea faptului ca ideea era buna, insa realizarea ei mi-ar fi putut aduce si dezavantaje, lucru care m-a dat inapoi, caci nu sunt dispusa sa imi asum gratuit riscuri. Inainte de a adormi, pisicuta mi s-a cuibarit pe picioare, motiv pentru care m-am vazut nevoita sa raman intr-o pozitie extrem de incomoda, cu gatul stramb, cu barbia in piept, cu mainile facute caus peste trupul subtirel al matei. 

Somnul a venit in reprize, amestecand realitate si vis, planuri si absurditati. Creierul, in loc sa se odihneasca, parca mai rau a ametit incercand sa puna cap la cap informatiile, sa separe realul de imaginar. Am vrut sa citesc, insa tot mita mea a fost cea care m-a dat inapoi, caci paginile ar fi produs zgomotul ce ei ii spune ca e timp de joaca. Si incepuse sa fie atat de interesanta cartea pe care o citesc... Dupa vreo doua ore in care m-am chinuit ca un adevarat erou sa pazesc somnul pisicii si sa imi aranjez informatiile in cap, stomacul si-a cerut zgomotos drepturile. Am mancat rapid o ciorba, aqm baut o cafea si iata-ma din nou pe blog, ametita de oboseala, cu gandurile tot in dezordine, indecisa daca sa aplic planul despre care vorbeam mai devreme sau sa las lucrurile sa decurga de la sine, cum le va placea... Of, si nici macar nu vreau sa spun cuiva, pentru a primi vreun sfat. Si nici nu vreau sa recitesc ce am scris aici, de teama ca sunt doar tampenii amestecate inestetic... :D