Imi amintesc, din copilarie, uimirea si visarea ce ma cuprindeau atunci cand auzeam ca tineri din familia noastra sau orice alte cunostinte ale familiei mele se logodeau. O fata logodita mi se parea un fel de zeita careia i se fac toate poftele, o floare gingasa ce era tratata cu iubire si respect. Nu intelegeam bine termenul, nu stiam exact ce inseamna o logodna, dar suna tare melodios si romantic. Dupa ce am mai crescut putin, am tot auzit in jurul meu ca nu se mai poarta logodnele, ca toti se casatoresc direct sau se iau "de proba", aceasta fiind un soi de logodna ce putea fi rupta in orice moment, daca unul dintre parteneri se plictisea sau nu gasea in concubinaj ceea ce sperase sa gaseasca.
Odata cu invazia de filme americane pe micile noastre ecrane, logodna a revenit in prim plan si, odata cu ea, moda de a face declaratii de dragoste romantice, de a serba totul ori intr-un spatiu extrem de intim, ori cu mare galagie prin locurile luxoase sau exotice ale lumii, in functie de firea celor doi parteneri si de posibilitatile lor materiale, de a oferi un inel de logodna cat mai finut si mai valoros, de preferat cu un mai mic sau mai mare diamant montat in aur sau chiar in alte materiale. Cat sunt de elegante aceste inele, cate visuri le aduc fetelor si cate bucurie poti vedea in ochii baietilor indragostiti, atunci cand le ofera inele de logodna...
Pentru a fi sincera cu mine si cu voi, vreau sa spun ca nu am fost niciodata logodita in mod oficial, adica respectand pasii traditionali si nimeni, in afara de mine si de prietenul meu nu a stiut vreodata de logodna noastra. In schimb, pot spune ca intre mine si prietenul meu de atunci se crease o legatura atat de puternica, incat nu aveam nevoie de confirmarea nimanui pentru a stii ca ne iubim si ca vrem sa fim impreuna. E drept, nici bani nu aveam pentru petreceri sau inele cu diamante, asa ca inelul pe care l-am primit intr-o dpa-amiaza calda a unei veri de vis mi-a fost mai pretios decat orice piatra pretioasa, tocmai pentru ca a venit din iubire. Tin minte ca stateam pe iarba intr-un parc al orasului, departe de privirile curioase ale celor ce ne cunosteau. Era o caldura sufocanta, caldura de august, insa noi nu ne induram sa ne ascundem in case, preferand sa ne petrecem timpul impreuna, oriunde si oricum, doar pentru a fi impeuna.
Deodata, el mi-a soptit ca ma iubeste, mi-a luat mana in mana lui si mi-a infasurat pe deget tulpinita unei papadii, singurul inel pe care mi l-ar fi putut oferi in acel moment (si probabil mult timp de atunci incolo). Emotiile mele au fost fara margini, lacrimi de emotie mi-au curs siroaie si mult timp am pastrat pe noptiera, la capataiul patului, ascuns in filele unei carti, acel inel improvizat. Nu stiu daca fetele din ziua de azi sunt mai materialiste decat eram noi sau sunt doar influentate de ceea ce vad prin filme si citesc prin carti, insa ar fi bine, daca esti baiat si citesti acest articol, sa pui de pe acum bani deoparte pentru a putea cumpara un inel de logodna cand va veni vremea, ba chiar ti-ar recomanda sa intri pe un site ce dezbate diverse lucruri legate de nunti si logodne, pentru a afla ce isi doresc cu adevarat fetele care au un iubit, viitor logodnic si mire. http://www.ghidulmiresei.ro/
RoyalDiamante.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu