Toata lumea are astazi telefoane, tablete, aparate foto ultraperformante si toti au inceput sa se creada mari fotografi. Poate ca sunteu carcotasa, poate sunt pretentioasa sau poate chiar am dreptate cand spun ca nu e suficient sa apesi un buton dupa ce ai luat in vizor un anumit cadru pentru a te numi fotograf, expert sau mai stiu eu cum. Pozele cu adevarat artistice, deosebite, sunt rare si de obicei sunt apreciate atat de catre cunoscatori, cat si de omul de rand, care nu are treaba cu arta fotografica sau cu aparatura de ultima generatie.
Cinsider ca este nevoie de "ochi", de imaginatie, de un strop din acel "ceva" care te scoate din multime. Degeaba pozezi si photoshopezi o cladire, o frunza sau farfuria de ciorba, daca poza facuta de tine nu imi transmite nici o emotie, daca nu ma misca in nici un fel. Am vazut mii de poze lucrate si extralucrate, poze care nu au reusit sa ma faca nici macar sa clipesc, la fel cum am vazut poze facute parca din intamplare si care au reusit sa ma emotioneze maxim, sa ma faca sa exclam fericita: wow!!!
Din aceasta ultima categorie vreau sa va arat astazi o fotografie care mie mi se pare cu adevarat deosebita, o fotografie care m-a facut sa spun wow de cum am vazut-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu