Aveam doua saptamani la dispozitie sa ma bucur de tot ceea ce ar fi putut insemna acel orasel ascuns printre dealuri, renumit pentru salina ce atrage turisti din intreaga tara. Imi petreceam zilele printre tufele cu mure ale gradinii, printre merii din livada salbaticita, printre pietrele uimitor colorate ce alcatuiau muntele de sare. Langa curtea unde eram cazata locuia o doamna simpatica, la vreo 60 de ani, careia ii admiram zilnic daliile uriase, flori ce pareau ca urca spre soarele arzator al acelei veri ciudate, secetoase. O intrebam cum reuseste sa le pastreze vii si stralucitoare, cand in toate celelalte gradini ale orasului florile mureau sufocate de canicula.
Imi raspundea, invariabil, ca si-a cumparat hidrofor udat gradina si de atunci florile ei ii multumesc necontenit, zambindu-i inca de la primii pasi facuti in curte. Habar nu aveam ce inseamna cuvantul hidrofor si cu atat mai putin stiam cum arata minunea. Am rugat-o sa ma lase in curte, sa vad cu ochii mei ce aparat uimitor
au mai inventat oamenii pentru a salva florile de la o moarte cumplita, sub arsita verii. Vazand despre ce este vorba, imediat gandul m-a dus spre una dintre prietenele mele, o fosta colega de scoala, ce locuieste intr-un sat, la vreo 40 de km de Ploiesti. Oare un asemenea hidrofor de udat gradina nu i-ar fi util pentru a-si salva toate legumele plantate in primavara?
Stiam ca se plangea des de faptul ca era greu sa care apa cu galeata, ca nu isi putea permite nici sa astepte sa cada apa suficienta din cer, mai ales intr-o asemenea vara caniculara. Am pus mana pe telefon si mi-am sunat prietena, entuziasmata de noua mea descoperire. Intamplarea a facut ca tocmai cu o zi inainte, prietena mea sa fi aflat de existenta acestei "minuni de hidrofor", dupa cum numea ea aparatul acela. Vazase la un vecin si fusese atat de incantata, incat imediat intrase pe internet si isi comandase acet produs.
Nu m-am putut abtine si am renuntat la ultimele zile de concediu programate sa fie petrecute in oraselul unde sare este atotstapanitoare si m-am indreptat cu pasi repezi (e doar un mod de a spune poetic ca m-am urcat in autobuzul prafuit si aglomerat, in care una mai sensibila ca mine ar fi lesinat fara doar si poate de caldura si din cauza mirosurilor de tot felul) spre satul unde florile mureau din cauza ca nimeni nu le uda. Am vrut sa vad exact cum se instaleaza un asemenea aparat si cum plantele multumesc fericite, ridicandu-si capsorul spre lumina, inviorate de hidroforul pentru udat gradina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu