Un fum gros, de o albeata ciudata, fantomatica parca, se ridica din podeaaua deja prafuita de dansul invitatilor, invaluind mire si mireasa, lautari si nuntasi, ring de dans si mese imbelsugate. Fotograful se grabeste sa imortalizeze momentul cel mai asteptat al nuntii, clipa in care gheata carbonica nunta de la Dry Ice isi face datoria, aducand zambete si uimire pe toate chipurile prezente la fericitul eveniment. Cunoasteti si voi acel moment, nu-i asa? Macar din fotografiile vazute pe internet, din povestile prietenilor, daca nu din experienta proprie (pe care o recomand cu drag). Pana mai acum cativa ani, fumul gros emanat de gheata carbonica putea fi vazut numai in filmele moderne sau pe scenele mari, in concertele vedetelor internationale, nicidecum in viata de zi cu zi a omului simplu sau la evenimente private, cum sunt nuntile romanesti desfasurate in localuri, in camine culturale, in corturile din sate.
Am o prietena care se pregateste (cum mari emotii si asteptari imense) sa devina mireasa. Anul viitor va avea loc fericitul eveniment, insa ea s-a ocupat deja de arvunirea localului in care va avea loc nunta (nici nu vreti sa stiti la ce suma se ridica avansul platit pentru inchirierea spatiului si pentru meniul dorit, stabilit de comun acord cu managerul localului), de alegerea muzicii (idealul nu exista, deci se stie ca nu toti invitatii vor putea fi multumiti pe intreg parcursul nuntii) si, bineinteles, de cautarea pe internet a unei firme serioase care sa ii livreze la momentul potrivit gheata carbonica necesara la nunta. Eu nici nu stiam pana de curand ca fumul acela alburiu, ce se ridica parca din podea sau chiar din strafundul pamantului, este gheata carbonica si ca oamenii il prefera pentru la nunti,
iar prietena mea nu concepe ca la nunta ei sa nu existe asa ceva, pentru a fi in pas cu moda si a avea ceva cu adevarat deosebit in acea zi.
iar prietena mea nu concepe ca la nunta ei sa nu existe asa ceva, pentru a fi in pas cu moda si a avea ceva cu adevarat deosebit in acea zi.
Stiti, visul meu utopic este urmatorul: mi-ar placea sa am ocazia de a discuta cu o persoana (de preferat femeie, fosta mireasa, persoana deschisa si vorbareata) care a trait la inceputul secolului trecut sau chiar mai inainte, sa ma distrez putin vazandu-i mirarea din priviri, poate si usoara teama inspirata de ceva aparent inexplicabil, cum e fumul ce apare din senin intr-o incapere. Mi-ar placea sa ii aflu parerea despre nuntile din ziua de azi, despre asemanarile si diferentele dintre nuntile de odinioara si cele la care participam noi, in calitate de miri sau de invitati. Cam cum credeti ca ar fi dialogul, cam care credeti ca ar fi observatiile pe care le-ar face si pentru ce anume credeti ca ne-ar dezaproba? Am impresia ca ar fi socata in primul rand de tinutele fetelor, parca tot mai lejere, mai libere, permitand sa se vada tot mai mult din eternul mister feminin. :)
Ma mai bate un gand nebunesc, ca doar ma stiti ca imi vin ideile crete pe banda rulanta, mai ales la inceput de saptamana sau cand sunt foarte obosita (astazi indeplinesc ambele conditii, deci ideile vin mai rapid). :) Oare ce vor gandi despre noi si despre nuntile noastre cei din viitor, cei carora le pregatim astazi viata pentru maine, stra-stra-stra-nepotii nostri (cu conditia ca planeta sa poata rezista pana atunci, iar lor sa le ramana ceva dovezi arheologice)? Ce parere vor avea despre revolutionara idee de a utiliza gheata carbonica la nunti, pentru acel aer inedit, pentru acel moment miraculos in care totul este invaluit in fumul fascinant, pentru amintiri de neuitat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu