Blogosfera este un loc in care, dupa cum imi spunea ieri Gina, e loc pentru toti, dar lipseste fair-playul. Am simtit-o pe pielea la nici patru luni dupa ce mi-am deschis blogul. Din senin, de nicaieri, a aparut un semi-anonim care ma critica pentru faptul ca citesc multe bloguri, ca blogurile pe care le citesc sunt de cacat, ca las prea multe comentarii. Citindu-l, ai fi putut avea impresia ca literele de pe tastatura sunt limitate si nu pot fi tastate de prea multe ori, ca nu cumva sa se termine.
Socata de atacul neasteptat si mult prea rautacios, am plans pana s-a rupt camasa pe mine, am vrut sa imi sterg blogul si sa inchei povestea cu virtualul, apoi am scris un articol in care avertizam pe toata lumea ca este perfect valabil proverbul "verba volant, scripta manent". Am avut o surpriza de proportii. Cititorii mei, bloggeri si ei, si-au aratat revolta fata de articolul respectivului, m-au incurajat si mi-au dat dreptate. Ce satisfactie am avut!
Am crezut ca ma va lasa in pace. Nici vorba! Omul se plictiseste groaznic, la scris nu se pricepe, e teribil de plictisitor, iar poze nu citeste nimeni in blogosfera. Singura lui sansa de a fi bagat in seama este sa critice cat mai vehement bloggerii care sunt cititi si comentati. O perioada l-am lasat sa imi comenteze pe blog, caci lasa texte pertinente, la obiect. Pana cand a cazut iar in pacat si a scris un al doilea articol, in care ma critica pentru nu stiu ce alta minune scrisa de mine pe blog.
L-am bagat la spam, pentru a fi sigura ca nu imi strica zenul. Nu voiam sa il mai vad, insa ma anuntau prietenii, din cand in cand, ca mi-a mai dedicat un articol. Asa, si? Tot un prost ramane, in ochii mei. Merci de linkul spre blogul meu. :) Ultimul articol de care imi amintesc era despre compunerile din online. Omul era revoltat ca bloggerii scriu un soi de compuneri pe bloguri, de parca ar fi la scoala. Du-te, frate, si citeste carti, daca noi suntem prea nepriceputi si dam dovada de infantilism.
Intamplarea a facut ca astazi sa dau peste un articol (undeva in blogosfera) in care minunatul ala afirma clar si raspicat ca lui ii place ca pe bloguri sa gaseasca texte gen compunere, cu introducere, cuprins si incheiere. Poi, maestre, nu cumva declaratiile tale se bat cap in cap? Intr-un alt articol scris de maestrul maestrilor, omul spune ca ne cacam pe noi cand sustinem ca muncim la un articol, ca a facut un experiment intins pe mai multe zile si lui nu i-au trebuit mai mult de cinci minute pentru a scrie fiecare dintre articole.
Ok, aproape ca iti venea sa il crezi si sa il invidiezi. Dar tot astazi, in comentariul de care va spuneam mai sus, omul declara ca se gandeste minute bune inainte de a scrie un comentariu, iar pentru un articol normal ca are nevoie de foarte mult timp, caci vrea sa fie sigur ca a scris tot ce era de scris. Ok, maestre, ok. Dar nu vezi ca ti se bat cap in cap declaratiile? Ce ar fi daca te-am lua si noi peste picior acum, sa vezi cum e?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu