Mi te-ai strecurat in suflet pe nesimtite, ar putea crede unii, neatenti la ceea ce s-a intamplat inca de la inceput intre noi. De fapt, cred ca erai in sufletul meu cu mult inainte de a te vedea, de a ne cunoaste. Te asteptam, te doream, te imaginam in fel si chip. Apoi ai aparut, intr-o noapte ciudata. Mi-ai atras atentia destul de repede, caci glasul tau nu putea fi ignorat. Mai greu a fost sa ajung la tine, caci jucai un joc pe care nu il puteam intelege.
Cand ma apropiam de tine, fugeai, iar cand ma indepartam de tine, paseai tot mai aproape. Cum te-as fi putut convinge ca eu eram cea de care aveai nevoie?
Intr-un final, ai acceptat sa stai la mine in brate, sa iti pot simti caldura trupului suplu, sa imi poti simti parfumul de femeie implinita. Ne-a fost atat de bine in acea noapte! Dimineata te-a gasit intr-o stare de rau vecina cu agonia. M-am speriat vazandu-te si mult timp am trait cu convingerea ca totul s-a intamplat din cauza mea. Imploram puteri divine sa mi te salveze, sa te mai lase alaturi de mine o clipa, o ora, un an, caci abia simtisem bucuria de a te avea. Cumva, ti-ai revenit.
Drept rasplata pentru toata dragostea pe care ti-o ofer clipa de clipa, tu ai momente cand nu raspunzi chemarii mele. Eu iti dau un pupic, tu ma musti. Eu te hranesc, tu imi distrugi totul prin casa. Eu iti fac din bratele mele culcus, tu imi strici somnul la prima raza de lumina a diminetii. E corect asa, pisicuta mea draga?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu