Asa i s-a spus mereu si asa am invatat si eu sa vorbesc despre ea. Era matusa tatalui meu, insa tot neamul ii spunea matusa, poate pentru ca era batrana, poate pentru ca intotdeauna a avut grija de
rudele ramase in tara. Nu a fost an, in toata copilaria mea, in care sa nu primesc genti intregi de cadouri din partea matusii din America.
Ne dadea tuturor din ceea ce avea, facandu-ne sa credem ca America era un fel de paradis terestru, in care puteai gasi orice. Si cum sa nu crezi toate astea, cand copilaresti stand la cozi pentru o portocala sau un kilogram de lapte, cand blugii primiti de la matusa ii extaziaza pe toti prietenii tai, cand cei cativa dolari primiti in dar te fac sa pari zeu in fata colegilor si a prietenilor.
Mai mult de atat nu stiam pe atunci despre matusa din America. Dupa revolutie, cu cativa ani inainte de moartea ei si la cativa ani de la moartea tatalui meu, am vazut intamplator la televizor un reportaj despre romani care traiau in America si ajutau comunitatea de romani de acolo.
Cam cat credeti ca mi-a fost de mare surpriza sa imi vad matusa din America la televizor, povestind exact ceea ce lipsea din imaginea mea despre ea. Atunci am aflat ca a plecat foarte tanara din tara, ca a pus bazele unei afaceri cu case din lemn, iar mare parte din banii castigati i-a donat romanilor care se stabilisera acolo si o duceau rau.
In acel reportaj, matusa povestea cu lux de amanunte despre aceste case din lemn, despre economia pe care o faceau oamenii cumparand asa ceva si tare mandra am fost afland ca isi castigase respectul tuturor lucrand cinstit. Era respectata atat de colegii de breasla, cat si de oamenii simpli care ii stiau numele si aflasera de realizarile ei.
De curand am aflat ca si in tara noastra exista acum posibilitatea ca omul sa isi faca o casa din lemn, cu costuri poate mai mici decat altele. Tot ce aveti de facut este sa folositi formularul de contact case din lemn si sa discutati cu echipa din spatele acestui proiect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu