Formatia Bucuresti

Roxana si Viorel se cunoscusera inca din prima lor zi de liceeni, cand dintre toate perechile de ochi adunate in clasa de la etajul doi, ale lor s-au incrucisat si nu s-au mai putut desprinde una de alta niciodata. Am putea
spune, asa cum spun si ei, ca a fost dragoste la prima vedere. Ea miniona, cu ochi caprui migdalati, cu par bogat de culoarea castanelor, cu zambet deschis si pofta de viata. El inalt, suplu, cu ochi de un albastru ciudat, insa placut, cu par negru ca pana corbului.
In scurt timp au ajuns renumiti in scoala. Toti se mai certau, se impacau, doar intre Roxana si Viorel lucrurile stateau cum nu se poate mai bine. Unde era unul, era si celalalt. Veneau impreuna la scoala, plecau impreuna de la scoala. Erau atat de frumosi impreuna, se potriveau atat de bine, incat nu iti puteai lua ochii de la ei. Sigur, printre colege erau si fete invidioase, care si-ar fi dorit sa fie iubite in acest fel, care l-ar fi dorit pe Viorel pentru ele.
Una dintre aceste fete le-a stricat vacanta de vara, prima lor vacanta de liceeni. Dupa ce a stat in preajma lor pana cand a aflat destule despre fiecare dintre ei, dupa ce a fost tratata cu prietenie si respect de catre cei doi indragostiti, colega a facut in asa fel incat familia Roxanei sa afle ca fata lor umpla "cu un parlit de baiat de o alta etnie, ca aveau o relatie din care nu putea iesi nimic bun".
Negru au vazut parintii fetei in fata ochilor, mai ales ca ea nu le spusese niciodata ca are un prieten. Si daca nu le-a spus, inseamna ca are ceva de ascuns, nu? Si cum, tocmai unul din alta etnie a gasit? Nu putea sa se imprietenesca si ea cu unul de-al ei? Cam astea au fost primele ganduri si vorbe rostite de parintii Roxanei, pe un ton nu tocmai placut pentru urechile fetei.
Degeaba le-a vorbit despre dragostea lor, despre frumusetea si bunatatea lui Viorel. Nimic nu ii putea potoli pe parintii ei. Aveau o singura si mare pretentie: Roxana sa rupa imediat orice legatura cu cest baiat, sa uite ca l-a cunoscut si sa isi vada in continuare de scoala. Degeaba a plans, degeaba s-a jelit fata. Parintii ei erau de neinduplecat.
Bine-nteles ca nu i-a ascultat. A invatat sa se fereasca de toata lumea, sa se ascunda de colegi, de prieteni, de familie, dar pe Viorel nu l-a lasat. Si viata le-a dovedit tuturor ca a avut dreptate. Au terminat scoala cu note bune, s-au angajat si au facut nunta, pentru ca deja asteptau un copil. La nunta lor a cantat formatiabucuresti, lumea a dansat si s-a distrat, darul a fost mare, iar ei traiesc si astazi fericiti, alaturi de familia lui Viorel, care a primit-o pe Roxana cu bratele deschise.