S-a intamplat ca intr-o zi de primavara sa am putina treaba prin oras. Si tot intamplarea a facut ca o ploaie enervanta sa imi incetineasca drumul sau sa imi lase aceasta impresie in primele clipe. Abia cand am vazut puzderia de melci pe trotuare mi-am spus ca e de fapt o fericire si m-am apucat sa ii pozez in diverse ipostaze. Mi-au iesit niste poze de o frumusete rara, pe care le-am pierdut ca proasta cand le-am descarcat din aparat. Pe toate le-am pierdut! Acum nu am decat doua poze proaspete cu un melc, facute intr-o zi calduroasa din vara lui 2015. Si o poezie veche, pe care o cantam melcilor cand eram copil: Melc, melc, codobelc.
Scoate coarne boureşti
Şi te du la baltă,
De bea apă caldă;
Şi te du la Dunăre,
De bea apa tulbure;
Şi te suie pe buştean,
De mănâncă leuştean
Şi te suie pe uluci,
De mănâncă mere dulci,
Şi te suie pe butoi,
De mănâncă usturoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu