In generozitatea ei, fata mi-a dat un carucior sport, pe care ea il folosise cand fetita ei avea in jur de opt luni. Cu acest carucior era o placere sa ies la plimbare si chiar la piata. Il puteam strange usor, il puteam cobori intr-o mana, in timp ce cu cealalta in tineam pe Ionut. Devenise regula sa ies zilnic din casa, fara sa mai astept ca sotul meu sa fie liber, pentru a ma ajuta. Pana intr-o zi, cand bucuria mi-a fost intunecata de un incident.
In entuziasmul meu, ma plimbasem ore intregi prin piata, cumparasem o multime de chestii, facusem piata serioasa, fara nici o bataie de cap. Umpleam o plasa, o agatam de manerul caruciorului. Intram intr-un magazin, lasam copilul afara, in carucior, cu plasele agatate de maner. La un moment dat, greutatea plaselor a depasit greutatea copilului si, dupa ce m-am indepartat doi pasi, am auzit o bufnitura. Am intors capul si mi-am vazut copilul cazut pe spate, cu tot cu carucior, cu merele imprastiate in jur si cu pampersii intinsi pe trotuar. Am inlemnit!
Din fericire, nu a patit nimic, dar atunci am invatat o noua lectie. Am folosit acel carut aproape doi ani, desi Ionut mergea pe jos fara probleme. Dar cum mie imi placea sa ma plimb, aveam nevoie de el, ca din cand in cand bebele sa se odihneasca. Acum vad carucioare sport pe nichiduta.ro si imi dau seama ca sunt diferite fata de ceea ce am avut eu pentru copil, ca sunt mult mai stabile si mai bine dotate. Nu imi ramane decat sa astept ca timpul sa imi aduca un nepotel, caruia sa ii cumpar un asemenea carucior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu