miercuri, 12 iunie 2013

Cartile junglei, de Rudyard Kipling- prima parte

Cartile junglei se numara printre povestile ce nu au cum sa lipseasca din biblioteca unui copil. Ii vor aduce multa bucurie si ii vor imbogati cunostintele, ba chiar as indrazni sa spun ca il vor face mai bun si
mai empatic. Am selectat cateva fragmente din Prima carte a junglei, pe care le redau mai jos, pentru a va convinge ca trebuie sa le aveti in casa.

"Deodata, Mowgli simti o durere usturatoare, asa cum nu simtise niciodata in viata lui, respiratia i se opri in piept, deveni suspin, iar pe obraji lacrimile incepura sa-i curga siroaie.
-Ce poate fi asta? Ceo fi oare, se intreba el. Nu-mi vine sa parasesc jungla si nu stiu ce se intampla cu mine. Bagheera, nu cumva sunt pe moarte?
-Nu, fratioare, acestea sunt numai lacrimile pe care le plang oamenii. Acum stiu ca esti barbat si ca nu mai esti copil. De aici inainte jungla va fi cu adevarat inchisa pentru tine. Lasa-le sa curga, Mowgli, nu sunt decat lacrimi."

"Bine, spuse Rikki-Tikki, si coada sa incepu sa se zbarleasca din nou, pecete sau nepecete, tu crezi ca este drept din partea ta sa mananci pui nou-nascuti, care au cazut din cuib?
Nag se gandea in sinea lui si pandea cea mai mica miscare in iarba din spatele lui Rikki-Tikki. El stia prea bine ca manguste in gradina inseamna moarte, mai devreme sau mai tarziu, atat pentru el, cat si pentru intreaga sa familie."

"Erau acolo masculi salbatici, cu colti albi, carora le ramasesera intre cutele pielii de pe umeri si pe langa urechi ramuri cu frunze pe ele si nuci, smulse in drum; erau femele grase si incete la picior, cu puii lor neastamparati, de culoare neagra, de numai trei sau patru coti inaltime, alergand pe sub pantecele lor; elefanti tineri, cu coltii abia in crestere, dar foarte mandri de ei; elefanti-fete batrane, inalte si deselate, cu figuri ratacite si slabe si cu trompele incretite ca o scoarta de copac scorburos; elefanti-tauri, batrani, dar neimblanziti, plini de cicatrice, de la umeri pana la pantece, urme ale luptelor de altadata, cu noroiul uscat atarnandu-le pe corp..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu