Reparatii ipod

Intinsa pe sezlongul acoperit cu un prosop, imi beau sucul prin care alearga vreo trei cuburi de gheata, in timp ce sotul si copilul meu se balacesc in piscina de lux a orasului, unde intrarea costa la

fel de mult ca si consumatia. Incerc sa citesc din cartea pe care am adus-o cu mine, pentru ca subiectul este foarte interesant si m-a tinut in suspans pana spre dimineata.

Dar cum sa pot citi, cand langa mine se agita de mama focului doua fete cucuiete, zgomotoase, colorate si inconjurate de patru baieti care par sa se topeasca si nu din cauza caldurii. Le sorb din ochi si pe mine ma distreaza sa ii urmaresc cum incearca sa atraga atentia asupra lor, cum isi dau aere de masculi, desi nu le-a crescut bine barba. Imi amintesc de vremuri invechite, cand si in jurul meu roiau asa baietii.  Asta nu inseamna ca imi place zgomotul cu care ma deranjeaza.

La un moment dat, se intorc la sezlonguri baietii mei, cerand insistent ceva rece de baut. Au ochii rosii de la apa, pielea s-a incretit, dar stralucesc de fericirea de a se fi putut balaci in voie. Copilul imi face semn din ochi sa privesc spre tabara adversa. Imi inchipui ca se refera la vreuna dintre pustoaice si ma intreb curioasa de care dintre ele ii place. Sa fie cea slabuta, blonda, parca transparenta? Nu, mai degraba bruneta bine facuta, cu pieptul mai mare decat al meu, vesela si nonconformista.

Soptim impresii tragand cu coada ochiului la ele. La un moment dat incep sa rad strident, cand aflu ca baiatul meu nu la fete se uita, ci la ipod-ul uneia dintre ele. Ce inseamna generatia moderna! Cine s-ar fi gandit ca alaturi de doua fete frumoase, el se va uita la un gadget cu care se joaca ele? Si totusi asta se intampla! Imi spune ca este exact ce isi doreste si el de atata timp, ca acesta este obiectul pentru care ma bate la cap de un an.

Nu pot vedea prea bine ce este, mai ales ca o raza de soare insista sa bata exact in el. Copilul imi explica ceva, dar mintea mea nu poate pricepe. Sunt suparata ca nu pot citi, sunt atenta la conversatia fetelor, la glumele nereusite ale baietilor care le insotesc, la paharul meu de suc. Un tipat ma trezeste din visare, facandu-ma sa ma ridic speriata din sezlong, fara sa inteleg ce s-a intamplat.

Ma uit in jur si vad cum toti s-au adunat in jurul fetei transparente, cum imi place mie sa ii spun. Aflu ca una dintre berile lor s-a rasturnat si s-a varsat exact peste ipod-ul pretios. Imi imaginez spaima lor, le vad chipurile nedumerite si chinul de a sterge si usca jucaria. Ma las curpinsa de mila fata de framantarile lor, incercand sa imi imaginez supararea parintilor care au muncit pentru a cumpara acel aparat.

Deschid laptopul si caut repede pe net o firma care sa se ocupe de reparatii ipod, pentru ca imi doresc sa le fiu de ajutor copiilor aflati in impas. Vad ce program au, gasesc un numar de telefon si abia dupa ce rezolvam cu toate detaliile legate de reparatie si vad chipurile iar zambitoare ale tinerilor imi iau iar cartea in mana si imi trimit baietii sa se balaceasca in piscina, nu inainte de a-i promite copilului ca ii voi cumpara si lui un ipod, indiferent ce ar fi acela. :)