O casa plina de pisici

Avea baiatul meu doar cativa anisori. Nimic nu ii placea mai mult decat sa mearga la mama, care avea pe atunci casa plina de pisici. Invtase sa le iubeasca, sa se joace cu ele, sa le inteleaga miorlaiturile si sa "citeasca" limbajul micilor feline. Vorbea cu fiecare pisica in parte, le cunostea dupa nume si chiar dupa blanita, daca le mangaia pe intuneric, spre deosebire de mine, care nu le puteam deosebi nici la lumina zilei. O certam pe mama pentru ca isi cheltuia banii si energia ingrijind pisici, fara sa stiu ca va veni vremea cand voi face acelasi lucru. Da, astazi am casa plina de pisici si, daca mi-as putea permite financiar, cred ca as mai aduce cateva. Nu doar ca le iubesc si am grija de ele, dar le pot deosebi dupa miorlait, stiu ce vor sa imi transmita din felul in care miorlaie, le pot recunoaste pe intuneric si nu imi imaginez viata fara ele. Mai mult decat atat, le-am facut si un blog de pisici, sa fie vedete, sa se laude cu ispravile si sa isi etaleze frumusetea. In cartier sunt deja vedete. Lumea se opreste

in dreptul geamurilornoastre pentru a se mira de frumusetea celor patru pisici sau, dupa caz, de nebunia umanilor care locuiesc intr-o casa plina de pisici. :))) Ca sa nu se plictiseasca nimeni, am adus si un caine... :D