Deschide usa, crestine! Cui? poate ca ma vei intreba, uimit de prea timpuriul refren cantat in surdina pe blog. Oricaror edituri crestine iti vor ciocani la poarta sufletului, indiferent de anotimp, indiferent de ora. Stii tu ca uneori oamenii au devenit mai buni si mai deschisi doar pentru ca au nimerit intamplator prin edituri crestine si s-au putut bucura de cartile gasite acolo? Sa nu crezi ca intr-o editura crestina vei gasi numai biblii. Nu, cartile de acolo iti pot imbogati cultura generala, iti pot deschide mintea spre lucruri nebanuite, te pot ajuta sa iti pui intrebari pe care altfel probabil nu le-ai fi pus niciodata, te pot face sa intelegi mai bine cum e formata lumea si cat de reale ne sunt visurile, sperantele si credintele. Pana la urma, ce este viata, daca nu o nesfarsita lectie din care clipa de clipa mai invatam cate ceva pentru a ne autodepasi si pentru a pricepe ca fara iubire nu suntem nimic?
Crestin sau nu, orice om are nevoie de iubire, ciar si atunci (sau mai ales atunci) cand nu recunoaste acest lucru, cand sustine cu tarie ca se descurca oricum, ca poate trai fara sa imparta si fara sa primeasca iubire. Eu vad intotdeauna in aceste vorbe un soi de strigat mut al unei fiinte ce nu mai are curajul sa spere, sa incerce, sa schimbe ceva. De cate ori intalnesc un astfel de om simt nevoia sa ii intind o mana, sa ii spun ca si pentru el bate undeva pe pamant o inima, chiar daca nu a gasit-o inca. Nu o fac, de teama ca l-as putea rani sau ca, manios pe mine si pe soarta, m-ar putea rani. Dar voi, cei care cititi acest articol si va recunoasteti in descriere, veti stii ca incerc sa va inteleg, ca va sunt cu sufletul alaturi si ca asemenea mie mai sunt si altii pe lume, oameni care au fost si ei acolo candva, care au sustinut cu tarie ca pot trai fara iubire, ca se pot descurca fara sa aiba alaturi, ca sprijin, un umar puternic si credincios.
Acel umar puternic poate fi un prieten apopiat, caruia ai curajul de a i te arata asa cum esti de fapt, nu cum te sileste societatea sa te arati. Poate fi o carte buna, aleasa chiar din edituri crestine ce impart iubirea in cuvinte. Poate fi un animal de care sa te atasezi si caruia sa ii povestesti, in serile pustii si triste, despre framantarile ce nu iti dau pace. El te va privi intotdeauna cu ochi mari, incarcati a mirare, poate iti va linge mana ce tremura de dor, poate isi va culca capsorul in poala ta si va astepta sa intelegi ca te iubeste. Acel umar poate fi orice iti doresti tu, orice crezi ca iti poate sustine moralul si iti poate da curajul de a inainta pe drumul sinuos al vietii. Important este sa il cauti, sa il gasesti si sa te rezemi in el ori de cate ori consideri ca nu mai poti de unul singur, ca bagajul e prea greu si pantofii sunt prea tociti. Important este sa crezi in iubire si sa o cauti pana si-n gaura de sarpe, daca printre oameni ti se pare ca nu este. O vei gasi cand vei avea mai mare nevoie, iti promit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu