Am fost si sunt o mama norocoasa, din mai toate punctele de vedere. Am nascut un copil sanatos, l-am crescut fara sa ma complic prea mult, cum am vazut ca obisnuiesc mamele din ziua de azi si foarte rar s-a intamplat ca puiul meu sa aiba probleme de sanatate, poate tocmai pentru ca nu l-am tinut intr-un balon de sticla, nu l-am protejat excesiv, permitandu-i organismului sau sa dezvolte imunitate fata de diverse "rele" cu care s-a intalnit si se va mai intalni de-a lungul vremii. Nu i-am interzis niciodata sa mangaie cainii de pe strada, sa se joace in nisip sau chiar sa atinga lucruri ce nu pareau chiar curate. Nici nu am stat in urma lui, sa il sterg pe manute dupa fiecare atingere, asa cum vad ca se procedeaa acum, cand mamicile au in genti, in loc de jucarii si fructe, pungi si pungulite pline de servetele umede, batistute si pastile.
Obisnuiam (si inca obisnuiesc) sa ma plimb des prin Sala Sporturilor Ploiesti, un loc plin de verdeata, dar si de ispite care incanta deopotriva adulti si copii. Cand baiatul meu era mic, adora sa bage manutele in apa lacului artificial aflat in mijlocul parcului, pentru a prinde mormoloci si a se juca cu ei.
Merita sa vedeti mutrele mamicilor oripilate de nepasarea mea fata de miile de pericole la care se expunea copilul meu facand acest lucru. Doar aparent, caci in realitate el era imun la aceste pericole, tocmai pentru ca nu il tinusem pe post de bibelou in vitrina, ci il lasasem sa se bucure de viata, cu tot ceea ce inseamna acest lucru.
De curand, in aceasta vacanta de vara, m-am decis sa imi scot nepoteii (copiii cumnatei mele) la o plimbare prin sala sporturilor. Au fost teribil de incantati, mai ales ca ei fac parte din generatia moderna, care se joaca doar pe tablete sau in spatiile inchise din mall-uri. Locul unde i-am dus eu le parea salbatic, incitant, deosebit, iar incantarea lor nu avea margini. Nici o clipa nu mi-a trecut prin cap ca sunt copii sensibili, ca o biata plimbare prin parc si joaca cu manutele in apa sau pe conurile de brad le-ar putea face rau. Sigur, la fel de probabil este ca senzatiile de rau pe care le-au avut sa fie de la toate porcarioarele pe care le-au mancat in acele cateva ore: vata de zahar, floricele de porumb cu caramel, inghetata...
Cert este ca i-am dus acasa in stare buna, iar la cateva ore dupa m-a sunat cumnata mea sa imi spuna ca ambii copii au diaree si senzatii de voma, stari de rau asociate diareei, lucru care m-a uimit si m-a speriat. Dar cumnata mea era calma, caci stia deja un bun remediu: Tasectan, un produs despre care imi spunea ca este gandit pentru a controla si reduce simptomele asociate cu diareea, potrivit pentru utilizare atat in cazul sugarilor si copiilor de varste mai mari, cat si in cazul adultilor. Nu auzisem pana atunci de Tasectan, insa am crezut-o pe cuvant pe cumnata mea, dat fiind faptul ca le-a redus copiilor senzatia de rau si i-a ajutat sa adoarma linistiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu