Munte, soare, aer, apa, relaxare, detasare si multa, multa mancare buna. Am avut noroc cu una din tipele grupului nostru care, mai smechera decat noi toti la un loc, a aranjat aproape moca o cazare de vis la o pensiune situata in creierii muntilor, departe de lumea dezlantuita, de contactul cu internetul si orice alte mijloace de comunicare.
Am ajuns, exact ca in filme, dupa cateva ore de mers pe jos, cu rucsacurile in spate, bagaje peste bagaje, epuizati ca dupa o ascensiune pe Himalaya. Popasurile scurte, in poienite verzi, cu vegetatie abundenta, ne incantau, dar, asa cum era de asteptat, ne si dadeau oarece fiori pentru ca pustietatea e pustietate ori de unde ai privi-o. Si cum mijloacele de comunicare lipseau cu desavarsire, cum am zis mai sus, nu parea prea ireal sa ne trezim cu vreo namila de urs in spate sau cine stie ce alta aratare.
Pe langa toate astea, un gand ne incoltea in minte…Cum ar putea arata pensiunea, data fiind departarea de tehnica si tehnologie, cam in ce fel de cuibusor ne-am putea odihni, speram, pe durata sejurului?
Amica noastra, smechera, incepuse sa glumeasca vizavi de conditiile de dormit si cazare. Ca ar fi, zicea ea, la adapost de ploi si alte intemperii, de fiare salbatice, dar ca alte bonusuri nu prea sunt. Apa curenta ar fi la…. izvorul din apropiere iar bucataria…oriunde ne decidem sa aprindem un foc!
Gluma, gluma, parea amuzant, dar sperantele noastre de lucruri macar decente paleau cu fiecare pas care ne indeparta de civilizatie. Nu- nimic, zicea prietena noastra, oricum suntem satui de confortul de acasa si nu strica sa devenim putin mai ..primitivi! Dupa aproape doua ore de mers continuu, am ajuns in poienita cu pricina unde, nu ne-a venit sa ne credem ochilor, trona o ditamai….coliba, ceva in genul bordeielor oltenesti. Acolo, am aflat cu stupoare, urma sa ne petrecem sejurul..
Ne-am apropiat cu pasi timizi de usa de la intrare si am deschis incet, convinsi ca nimic rau nu ni se mai poate intampla dupa aceasta experienta. Daaaaar, stupoare, interiorul nu era al unei colibe, ci al unei veritabile pensiuni de lux!!!!
Si cand spun lux, ma refer nu doar la mobila, decoratiuni, dotari, facilitati ci la baile care pareau desprinse din cataloagele straine de profil. Obiectele sanitare, pareau de un alb incredibil , dand acea senzatie de curatenie absoluta, fix ca in reclamele alea la detergenti. Totul de cea mai buna calitate, o investitie cu adevarat rentabila. Unul din amicii din grup remarcase in cada 150x150 , de care avea si el acasa si despre care spunea ca e foarte buna.
Bucataria si toate sclipeau de curatenie, frigiderul era plin de bunatati din cele mai alese, barul de sticle burticoase…
Asta inteleg eu prin vacanta ideala, surprize inainte de toate….si nu se poate spune ca nu am avut una de proportii uriase!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu